(P)

UPDATE – 19.42: Citiți aici reacția medicului Ioan Sârghiuță cu privire la acuzele polițistului Cătălin Manole: http://unupetrotus.ro/reactia-doctorului-sarghiuta-la-acuzele-politistului-manole-in-viata-mea-nu-am-pretins-nimic-cine-ma-acuza-sa-jure-pe-biblie/

ȘTIREA INIȚIALĂ

Unui polițist din Onești, care s-a prezentat în stare gravă la Compartimentul de Primiri Urgențe (CPU) din cadrul Spitalului Municipal Sf. Ierarh “Dr. Luca”, nu i-ar fi fost pus la timp diagnosticul potrivit din care motiv a suferit un infarct care putea să-i fie fatal. Până și transferul pacientului de la unitatea spitalicească din Onești la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași, unde a fost operat de urgență, montându-i-se un stent, s-ar fi făcut cu o ambulanță venită tocmai de la Moinești, în condițiile în care se pare că Ambulanța Onești nu are medic.

Polițistul Cătălin Manole îi acuză pe medicii de la Urgență că nu l-au evaluat corespunzător, motiv pentru care nu au dispus trimiterea sa imediată către o unitate medicală de specialitate, pentru a putea primi tratamentul de care avea nevoie în acele clipe limită. Bărbatul consideră că dacă ar fi beneficiat de o mai mare atenție din partea cadrelor medicale de la spitalul din Onești, ar fi putut evita infarctul miocardic pe care l-a suferit mai târziu.

Cătălin Manole: “Pe 22 octombrie, în jurul orelor 23.00, pentru că aveam o stare generală foarte proastă, din cauza tensiunii ridicate, m-am deplasat la CPU Onești pentru a avea parte de un consult de specialitate. Aici s-a constatat că, într-adevăr, tensiunea arterială este foarte ridicată. Medicii de acolo m-au supus mai multor investigații, după care mi-au aplicat un tratament cu furosemid injectabil. Tensiunea a mai scăzut, iar după aproximativ patru ore petrecute în spital, am fost trimis acasă.

A doua zi, pe la ora trei după-amiază, m-am simțit din nou foarte rău, având aceleași simptome ca în ziua precedentă.  M-am dus din nou la spital, unde mi s-a aplicat același tratament, sugerându-mi-se să merg acasă și să stau liniștit.

În dimineața zilei următoare (n.r. – 24 octombrie), acuzând dureri foarte puternice în piept, am mers pentru a treia oară la spitalul din Onești, unde doctorii de la Urgență, fiind zi de luni și având cunoștință despre faptul că la secția Cardiologie există un medic de serviciu – ceea ce nu se întâmplă sâmbăta și duminica – am fost trimis acolo.

Aici, cu toate că veneam de la Urgențe, am fost introdus într-un salon, unde, timp de aproximativ două ore, medicul cardiolog de serviciu, în persoana lui Sârghiuță Ioan, nu mi-a acordat nicio atenție, până când, la insistențele membrilor mei de familie, care mă însoțeau și care constataseră că mă aflam deja într-o stare foarte gravă, acesta a venit într-un final la mine, a constatat că deja suferisem un infarct, și a dispus, împreună cu alt medic cardiolog și personalul medical de serviciu să fiu supus unor tratamente extreme, ca să-mi fie menținute funcțiile vitale.

Eu eram inconștient, ceea ce vă relatez acum știu de la rudele mele. După mai multe ore, dat fiind că starea mea de sănătate continua să fie una critică, am fost preluat de un echipaj de la Ambulanță venit tocmai de la Moinești, întrucât, după cum aveam să aflu mai târziu, Ambulanța Onești nu are medic ambulanțier.

Am fost transportat de acest echipaj la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași, în regim de urgență. Medicul Sârghiuță, când și-a dat seama de gravitatea situației, a solicitat mai întâi intervenția unui elicopter SMURD, doar că acesta nu a putut veni, din cauza vremii nefavorabile.

La Iași am ajuns în aceeași zi, în jurul orelor 18.00. Acolo am fost preluat de o echipă de medici specialiști, care au hotărât să fiu operat imediat, pentru a mi se înlătura cauzele infarctului. A fost nevoie  să mi se monteze și un stent”.

 

Pentru polițistul Cătălin Manole, intervenția medicilor de la Institutul de Boli Cardiovasculare din Iași nu a însemnat automat și sfârșitul necazurilor. După externarea de la Iași, la cinci zile distanță, datorită unor simptome similare cu cele avute înainte de operație, am ajuns din nou la Urgența de la Onești, pe la 23.30, unde medicii de gardă au hotărât de îndată trimiterea mea la Cardiologie, pentru internare. Noaptea nu mi s-a aplicat niciun tratament și nici nu mi s-a făcut vreo investigație, am stat degeaba în pat. Dimineață m-a luat în primire medicul Sârghiuță, care după unele investigații m-a informat că este posibil ca unul dintre medicamentele prescrise de cei de la Iași să-mi scadă pulsul mai mult decât trebuie și că acesta ar fi motivul pentru care continui să mă simt rău.

Am rămas internat, fără a mai primi vreo consultație sau indicație medicală, luându-mi tratamentul prescris de cei de la Iași și pe care îl aveam cu mine. Mai puțin medicamentul despre care Sârghiuță a spus că-mi provoacă starea de rău. Dimineața următoare, am fost informat de către o asistentă că medicul Sârghiuță a făcut vizita de seară în jurul orelor 24.00 și pentru că m-a găsit dormind, nu mi-a mai spus că voi rămâne sub supraveghere până a doua zi. Am întrebat asistenta dacă știe din fișa mea medicală ce investigații ar urma să mi se mai facă încă o zi. Aceasta mi-a spus că nu are cunoștință, întrucât doar medicul Sârghiuță hotărăște asta. Având cunoștință că pacientul are dreptul să fie informat ce tratamente / investigații urmează să i se aplice și că venisem cu medicamentele de acasă, am fost indignat. Am cerut explicații, iar când a apărut în secție doctorul Sârghiuță a venit la mine și mi-a spus pe un limbaj golănesc că, citez: la mine în spital, eu decid! Iar tu decizi în instituția ta, unde lucrezi! A urmat un schimb de replici mai dur, eu fiind surprins de faptul că un medic se poate adresa unui pacient de-al său într-o asemenea manieră.

Mi-a reproșat că nu i-am mulțumit pentru ajutorul acordat când am suferit infarctul și mi-a spus că dacă nu s-ar fi implicat el, eu eram azi mort. I-am amintit că era de datoria dânsului să mă facă bine, eu fiind plătitor de taxe și impozite și fiind asigurat. În urma acestor contradicții, mi-a cerut să semnez externarea imediată din spital, întrucât m-am plâns de serviciile medicale care mi s-au acordat, sau mai exact de lipsa acestora. Recunosc că și eu l-am amenințat pentru comportamentul de care dat dovadă față de mine, spunându-i că voi face tot ce îmi stă în putință pentru a face public tratamentul prost la care am fost supus de personalul spitalului din Onești în tot acest timp, de când am apelat la serviciile acestuia, și-a încheiat destăinuirea polițistul Cătălin Manole.

În această situație, polițistul crede că se poate vorbi despre comiterea infracțiunii de malpraxis sau de neglijență în serviciu. Acest aspect urmează a fi stabilit de organele de anchetă, pe care Cătălin Manole le-a sesizat deja. Probabil că în speță va fi deschis și un dosar penal.