Sfințenia este una dintre caracteristicile fundamentale ale Bisericii Creștine. Istoria bisericească ne aduce în atenție paradigme de sfinți, diverși prin virtuțile lor, dar uniformizați prin credința lor în Iisus Hristos, Mântuitorul lumii. Unii dintre ei fac parte din istoria mai veche a Bisericii, în timp ce alții sunt apropiați de zilele noastre.

Prin Actul Sfântului Sinod al Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol, înregistrat cu numărul 972/2003, s-a decretat ziua de 31 martie, zi de pomenire a Sfintei Maria Skobțova. Pentru publicul român, cu siguranță poate părea un nume necunoscut, sau fără importanță, dar totuși merită cercetat.

Cine a fost Sfânta Maria? La 8 decembrie 1891 s-a născut la Riga pe malul Mării Baltice, Elisaveta Pilenko din părinții: Iuri, substitut de procuror și Sofia, rudă cu ultimul guvernator al Bastiliei. Copilăria o va petrece la Anapa, pe malul Mării Negre. Încă din copilărie este atrasă de poezie, în special de poeziile lui Mihail Lermontov (1814-1841). După moartea tatălui pe când Elisaveta avea cinsprezece ani, se întoarce cu familia sa la Sant Petersburg, unde va fi participat la întâlniri literare, cunoscând mai multe figuri remarcabile printre care cea a filosofului Nikolai Berdiaev. La vârsta de nousprezece ani se căsătorea cu Dimitri Kuzmin-Kuravaiov. În 1912 scrie primele versuri ,,Cioburi scite’’. În 1913 se desparte de Dimitri. După acest episod, grație unei dispense dată de Biserica Ortodoxă rusă, va fi prima femeie care va urma cursuri de teologie la Academia din Sant Petersburg. Apoi, dintr-o relație nelegitimă se va naște o fiică, Gaina. În 1917, Elisaveta aderă la partidul social-revoluționar. În 1919 se căsatorește cu Daniil Skobțov. În 27 februarie 1921 îl naște pe al doilea copil, Iuri, iar în 4 decembrie 1922, pe Anastasia, care va muri în 1927. În 1923 este exilată de bolșevici. Va ajunge la Paris unde se va produce un fenomen extraordinar în viața ei. Aici, își regăsește rădăcinile creștine. În jurul Bisericii ortodoxe ruse de la Paris va întâlni pleiada inteligentiei rusești din exil. În 1926 intră ca secretară în Mișcarea Studenților Creștini Ruși (asociație creată în 1923 ca mișcare de salvare spirituală a rușilor exilați din toate substraturile sociale). Elisaveta se simte atrasă spre o astfel de ,,diaconie’’străbătând întreaga Franță. Evenimentul crucial va fi întâlnirea extatică la Toulouse în 1931 cu icoana Fecioarei Maria cu pruncul răstignit în reprezentarea lui Marcel Lenoir. Simte chemarea spre apostolat și își încredințează vocația în ghidajul spiritual al părintelui Serghei Bulgakov (1871-1944), figură excepțională a ortodoxiei parisiene, precum și episcopului Evloghi Gheorghievski. La 7 martie 1932 s-a declarat divorțul bisericesc, iar apoi a fost tunsă în monahism în Biserica Institutului ,,Saint-Serge’’, primind numele Maria, în cinstea Sfintei Maria Egipeteanca.

Din acest moment începe slujirea socială a aproapelui printr-o formă revoluționară, numită ,,monahismul din lume”. Acest apostolat vizează ajutorarea aproapelui indiferent de starea lui socială. Cu preponderență, cei vizați erau nevoiașii, bolnavii, singuraticii, aurolacii, neintegrații, singuraticii, evreii prigoniți. Centrul de întâlniri își avea sediul în strada Lourmel, nr.77. La 10 februarie 1943 a fost arestată de trupele germane pe motiv de filantropie creștină oferită evreilor. Din aprilie 1943 a fost deportată în lagărul de la Ravensbrück, cel mai mare lagăr nazis de femei, situat la nord de Berlin. În lagăr, maica Maria propovăduiește Evanghelia lui Hristos, împărtășind speranță, oferind alinare și întărind credința celor întemnițați. Viziunea sa este una eshatologico-mistică prin care se împărtășește Iubirea lui Hristos. La începutul anului 1945 a fost ,,selecționată’’ pentru Jugendlager-lagăr hitlerist, unde rația de mâncare era atât de redusă, încât moartea survenea iminent. Totuși, maica Maria rezistă. Sfârșitul i se apropie. În luna martie a anului 1945, s-a întocmit o lista cu 260 deținute care urmau sa fie gazefiate. Maica Maria ia locul unei femei evreice, sacrificându-și viața sa în detrimentul altei vieți. A trecut în viața veșnică la 31 martie 1945 în Vinerea Mare după calendarul iulian.

În conștiința Ortodoxiei, Maica Maria Skobțova rămâne ca paradigmă a ,,noului monahism’’ (Iubirea nebună de aproapele-Viața și învățăturile Maicii Maria Skobțova (1891-1945), Ed. Deisis, Sibiu, 2008, p.219), în care vocația monahală este înțeleasă ca apostolat către lumea întreagă.

Sfântă Maria Skobțova roagă-te pentru noi!

Teolog –  Ghionoiu Vlăduț-Ionuț