(P)

Pentru că votul electoratului se va disipa mai mult ca niciodată, iar prezența la urne se preconizează a fi mai scăzută decât la scrutinul precedent, există toate șansele ca viitorului șef al administrației publice oneștene să-i fie de ajuns ca să câștige doar a șaptea partea din totalul sufragiilor, la nivelul orașului # În urmă cu patru ani, cu aproape 6.000 de voturi, Lemnaru ieșea abia al doilea, la mare distanță de Neghină # Cel puțin patru candidați dintre cei 12 care s-au înscris în cursă anul acesta nădăjduiesc să desfacă șampania, la sfârșitul zilei de 5 iunie.

Redactorii “UNU pe Trotuș” au luat ca reper datele alegerilor din urmă cu patru ani, pe care le-au adaptat la realitatea de astăzi. În primul rând, față de 2012 elementul-surpriză va cântări enorm, în condițiile în care cei mai buni competitori de la scrutinul precedent, Laurențiu Neghină și Emil Lemnaru, vor lipsi de pe buletinele de vot. În al doilea rând, se pare că prezența la vot va fi mai mică decât la alegerile precedente. Apoi, numărul indecișilor este atipic de mare, spre 40 la sută.

Înainte de toate, tuturor politicienilor oneșteni care își leagă speranțele de ziua de 5 iunie 2016 ar trebui să le dea de gândit faptul că Neghină, în ciuda notorietății sale și cu toată ura viscerală a cetățenilor față de Lemnaru, tot nu a reușit să adune peste 50 la sută din sufragii, la alegerile de acum patru ani. Neghină a obținut atunci 8.731 de voturi, în procente 39,78 la sută. A fost un succes memorabil al patronului lanțului de magazine Nevila, dar datele problemei nu mai sunt aceleași și astăzi. Neghină a fost scos din cărți mai mult sau mai puțin justificat, iar alegătorii săi, deloc puțini, sunt acum în expectativă. Îl vor vota oare ei pe Alexandru Cristea (pe care Neghină a anunțat public că-l susține), sau vor sta acasă? Nici de partea cealaltă a baricadei lucrurile nu sunt perfect clare. Este de văzut în ce măsură va reuși Emil Lemnaru – cel mai reprezentativ nume al politicii oneștene postrevoluționare – să direcționeze electoratul său (în majoritate format din pensionari, dar neașteptat de consistent și în prezent) către Nicolae Gnatiuc, exponentul noii generații de politicieni PSD.

in-loc-de-votat-stampila-cu-tatovFiecare cu sondajul său

Cu certitudine se poate spune doar că în absența lui Neghină și a lui Lemnaru, protagoniștii alegerilor precedente, lupta va fi mai deschisă ca oricând. Sondajele (subiective în multe dintre cazuri) îi indică învingători ba pe Gnatiuc, ba pe Cristea, ba pe Lazăr, ba pe Bădic (în mod aprioric), dar nimeni nu poate dormi liniștit.

Raportându-ne, cum spuneam, la datele din 2012, este aproape clar că viitorul edil-șef al Oneștiului are șanse mici să câștige Primăria cu un procent similar cu cel obținut de Neghină, sau mai mare. Se prea poate, însă, ca nici rezultatul obținut de ocupantul locului doi la alegerile precedente – Lemnaru – să nu fie atins de câștigătorul de pe 5 iunie. Lemnaru a fost votat acum patru ani de 27,14 la sută din alegători, prezența la urne fiind atunci de 44 de procente. Din datele actuale, s-ar părea că gradul de participare la alegeri va scădea sub 40 de procente, ceea ce înseamnă automat și voturi mai puține. Pentru toată lumea.

Ca atare, se prea poate ca nici măcar 20.000 de cetățeni dintre cei peste 45.000 cu drept de vot, câți are Oneștiul în acest moment, potrivit Institutului Național de Statistică (INS), să nu ajungă la urne în prima duminică din iunie. În acest fel, devine deja o performanță ca un candidat să ia singur 5.000 de voturi, ceea ce ar reprezenta un sfert din totalul celor care ar urma să fie exprimate.

Acestea nu sunt însă decât niște calcule subiective. Secretul lui Tatov îl vom afla cu toții pe 5 iunie.