Din punct de vedere al rânduielii bisericești răsăritene, Biserica Ortodoxă prăznuiește în a treia duminică din Postul Mare, Sfânta Cruce.
Poate părea redundant să vorbești iar și iar de Cruce. Așadar, voi aborda subiectul țintind sensurile spirituale și nu cele fizice (materiale) ale Sfintei Cruci. Fundamentele care stau la baza cinstirii Sfintei Cruci în Biserica Ortodoxă sunt multiple, dar voi încerca sistematic să scot în evidență două aspecte teologico-axiologice.
În primul rând, Crucea creștină este împreună lucrare între Dumnezeu și om. Chintesența acestei axe se regăsește concentrată în cuvintele hristice: ,,Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze Mie’’(Marcu 8, 34). Desigur, este vorba despre Crucea spirituală care este desemnată de încercări, poveri, necazuri și bucurii ale vieții fiecărui om, care nu este lăsat singur, fiind pecetluit încă de la Botez cu sigla ,,creștin’’. Astfel, omul creștin împreună-viețuiește cu Hristos, ajutorul său. Omul primește viață din însăși Crucea lui Hristos: ,,nu ne putem lua crucea și să-i urmăm lui Hristos dacă nu avem Crucea Sa, pe care a luat-o asupra-Și spre a ne mântui. Crucea Lui este cea care ne mântuiește, nu a noastră’’ (Alexander Schmemann, Postul Mare-Pași spre înviere, Editura Sophia, București, 2013, p. 130).Sintetizând, observăm cum Crucea creștină este de fapt relaționare și participare efectivă, reală între Dumnezeu (Izvorul) și om (receptorul). Poate, un modus vivendi al secolului al XXI-lea?
În al doilea rând, Crucea creștină este bucurie și Înviere. Optica creștină asupra Crucii dezvăluie profunzimea înțelegerii unei asemenea Taine. Crucea pe lângă altarul de jertfă a lui Hristos a devenit însăși imboldul Învierii și al biruinței lui Hristos din moarte la viață. Hristos Înviat aduce salvarea omului din păcat și potențialitatea raiului. De aceea, tonalitatea serbării Sfintei Cruci vizează bucuria lui Hristos, care a transformat Jertfa de pe Cruce în altar al biruinței și al învingerii morții. Cei ce călătoresc cu Hristos prin pelerinajul Postului Mare au ca obiectiv Învierea cu El în bucurie, căci ,,în Taina Sa, Hristos suferă din nou pentru noi’’(Odon Casel, Le mystère du culte dans le christianisme-richesse du mystère du Christ, 
Les Editions du Cerf, Paris, 1964, p.41). Învierea nu se desparte de bucurie, iar bucuria învierii face parte constitutivă din mormântul lui Hristos, de unde a țâșnit viață, nu stricăciune. Suntem pregătiți oare pentru a ne bucura de Crucea lui Hristos?
A treia duminică din Postul Mare, ne invită la interiorizare și înțelegere profundă a tainei Crucii creștine. Prin reflecția și împroprierea acestei realității, nădăjduim să avansăm pas cu pas spre durerea Golgotei și spre bucuria Învierii.
Ghionoiu Ionuț Vlăduț – teolog
