Cristian Sava, președintele Asociației Județene de Fotbal Bacău (AJF Bacău), explică pentru cititorii UNU PE TROTUȘ de ce comuna Cașin poate avea două echipe de fotbal, fie și la nivel amator, în timp ce Oneștiul și Comăneștiul nu au nici măcar una. Legat de visul microbiștilor oneșteni de a avea o echipă măcar în Liga a 3-a, Sava spune că acest lucru implică costuri foarte mari.
(interviu realizat de Marius Mihalcea)
Domnule președinte, cum vi se pare faptul că în vreme ce Oneștiul și Comăneștiul nu au echipe de seniori, iar Moineștiul are o trupă “subțirică”, nu mai vorbim despre Bacău!, o comună, mă refer la Cașin, își permite să țină două echipe, Măgura Cașin și Viitorul Curița, ultima fiind și liderul clasamentului la zi în campionatul județean?
Acolo unde se vrea cu-adevărat să se facă fotbal, se face, deși vorbim aici de fotbal amator. Primarul din Cașin, dl. Daniel Soroiu, pe care-l cunosc bine, este un om căruia îi place sportul și atunci s-a gândit că n-ar strica faptul ca în comuna pe care o „păstorește”, tinerii să facă și activități fotbalistice. Pe lângă acesta a venit un alt împătimit al fotbalului, Mihai Fudulache, cel care finanțează echipa din Curița, liderul la zi al Ligii a 4-a. Îi place fotbalul și vrea să facă ceva pentru tinerii din comună și nu numai. Așa se întâmplă în mai toate comunele și orașele unde se vrea a fi ajutate echipele de fotbal. Repet, vorbim doar de fotbalul amator, adică acolo unde jucătorii de fotbal au serviciu și mai apoi merg să joace și fotbal, din plăcere, sau pentru o sumă modică de bani. Pentru fotbalul de performanță, lucrurile sunt mai complicate…
Remarcam performanța echipei din Curița, dar, pe de altă parte, antrenorul acesteia, Costică Ene, a declarat în dese rânduri că e greu ca Viitorul să facă față în Liga a 3-a (în cazul în care va promova), dacă nu va reuși să atragă și alți sponsori. Asta doream să aflăm de la dvs, cum vedeți faptul că echipele care au șanse să promoveze în Liga a 3-a aproape că nu sunt interesate să avanseze o treaptă mai sus, din cauza costurilor foarte mari pe care le presupune acest lucru? Cei de la Curița, de pildă, și-ar dori un parteneriat cu Oneștiul, dacă echipa ar reuși promovarea…
Revin la ceea ce am spus mai devreme. Fotbalul din Liga a 3-a e semiprofesionist. Sau mai bine spus, a ajuns semiprofesionist, pentru că acum câțiva ani era profesionist. Cheltuielile mari sunt cu salariile jucătorilor de fotbal, ce „mănâncă” aproape 85% din buget. Apoi sunt și cheltuielile de organizare de pe teren propriu, vreo 1.000 de euro/meci, dar și deplasările destul de lungi în acest moment. Și-atunci, e nevoie de un buget de aproximativ 100.000 de euro pe un an competițional. Sunt bani mulți, bani care nu pot fi acoperiți numai din bugetul public. Mai trebuie și sponsori, dar aceștia nu prea se înghesuie, din pricina faptului că nici legea nu-i ajută. Am spus-o de vreo câțiva ani încoace, cunoscând bine fotbalul din Benelux. Liga a 2-a și a 3-a vor trebuie să devină semiprofesioniste din pricina faptului că tot mai mulți jucători aleg un loc de muncă în detrimentul fotbalului. Și-atunci, ne vom afla în situația unor țări precum Olanda și Belgia, unde fotbalul din ligile inferioare este semiprofesionist.
Ultima întrebare se referă la o situație paradoxală. În județul Bacău funcționează un număr impresionant de școli de fotbal private (numai în Onești sunt trei!), dar la seniori județul nostru aproape că nu contează, nici când vorbim despre organizare, cu atât mai puțin despre performanță. Ce măsuri propune AJF Bacău în 2017 pentru a îndrepta această situație și pentru a stopa regresul accentuat al fotbalului băcăuan?
Reforma trebuie făcută de sus, de la nivel de FRF. De altfel, din câte cunosc, Răzvan Burleanu, președintele FRF, a făcut ceva pași, ce-i drept timizi, în privința modificării legislației. Urmează ca în perioada următoare, eforturile președintelui FRF în privința modificării Legii 69/2000, legea educației fizice și a sportului, să se concretizeze prin modificarea unor articole care să permită autorităților locale și județene să finanțeze fără rezerve fotbalul. Pentru că, mă repet pentru a nu știu câta oară, problemele sunt legate de salarizarea jucătorilor. Nimeni nu spune nimic că se cheltuie bani publici pentru achiziționarea de echipament sportiv, pentru alimentație ori cantonamente. Probleme apar atunci când vorbim de salarii și faptul că acestea depășesc un prag de 65-70% din bugetul unui club. Cât privește implicarea AJF-ului, pot să vă spun doar că, de-a lungul ultimilor ani, ne-am implicat în sprijinirea cluburilor din județ oferindu-le membrilor afiliați diverse materiale sportive, de la mingi, steaguri de colt, plase de porți și până la echipamentul de joc. Toate acestea au fost posibile doar cu sprijinul Consiliului Județean Bacău, partener care ne va fi alături și în viitorii ani. În plus, prin parteneriatul încheiat în noiembrie 2015 cu Asociația Regională de Fotbal din Westfalia (Germania), arbitrii, antrenorii și grupele de copii din Bacău vor avea cu toții de câștigat.
