Petre Grigoraș, actualul antrenor al prim-divizionarei Pandurii Târgu Jiu, a pregătit-o pe FC Onești în sezonul 2002-2003, fiind tehnnicianul cel mai bine plătit din istoria clubului.
După ce dăduseră de gustul dulce al mierii, oneștenii doreau să-și vadă echipa favorită jucând din nou în Liga 1. Nici conducerea clubului nu gândea altfel, de aceea a fost angajat un antrenor cu ștaif, în persoana lui Petre Grigoraș.
La echipă nu mai era Nicolae Puiu, dar nici austeritatea din ultimul sezon de Liga 1, când banii ajungeau foarte greu la jucători, mai mult cu țârâita sau chiar deloc. Corneliu Iacubov cumpărase RAFO, iar la FC Onești se pompau iarăși bani mulți. Nimeni nu se gândea atunci că FC Onești nu va reuși să reînnoade șirul succeselor din perioada Albu.
Petre Grigoraș era abia la începutul carierei de antrenor, dar în cei doi ani în care stătuse pe banca Farului Constanța își crease deja un nume important – de unde și refrenul găsit de fanii echipei de la malul mării, care a fost preluat de suporterii tuturor echipelor pe la care a mai trecut antrenorul ulterior: “Grigoraș, cel mai tare din oraș!”.
“Grig” a poposit la Onești într-o perioadă îndestulătoare, în care nimeni nu se uita la bani. Iar contractul antrenorului cu clubul condus atunci de Ion Marian a fost unul pe măsură. Documentul se află în posesia reporterilor UNU PE TROTUȘ. A fost încheiat pe 6.11.2002, adică la jumătatea sezonului 2002-2003, pe o perioadă de un an și opt luni, până la data de 30.06.2004.
La capitolul “Prețul contractului și plata”, sunt trecute niște sume care cu greu le mai putem găsi astăzi, la nivelul ligii secunde, unde activa FC Onești la vremea respectivă. Astfel, numai pentru jumătatea sezonului 2002-2003, care mai rămăsese de disputat, lui Petre Grigoraș i s-au oferit indemnizații și diurne în valoare de 20.000 de dolari. La acești bani s-ar fi adăugat o primă de 10.000 de dolari, pe care tehnicianul ar fi primit-o în situația în care echipa ar fi promovat în Liga 1. Ceea ce nu s-a întâmplat. De menționat că antrenorul mai primea un salariu lunar net de 8.000.000 ROL (lei vechi), prime de joc conform Regulamentulu de Ordine Interioară, 100 de litri de benzină lunar, pentru naveta Onești – Constanța, și abonament la telefon mobil în valoare de 30 de dolari lunar.
Petre Grigoraș nu a stat la FC Onești decât câteva luni. Motivul oficial al despărțirii a fost faptul că sub conducerea sa echipa s-a îndepărtat de obiectivul propus – promovarea în Liga 1. În realitate însă, începuseră deja problemele financiare, iar conducerea clubului nu-și mai putea onora obligațiile contractuale. 35.000 de dolari ar fi urmat să mai primească Grigoraș în sezonul 2003-2004, dacă ar fi dus echipa în Liga 1, la această sumă adăugându-se salariul și bonusuri de victorie, conform ROI.
“Mi-amintesc foarte bine perioada aceea. S-au luat nu știu câte rânduri noi de echipament, ziceam că l-am prins pe Dumnezeu de picior! Ne făceam cu toții iluzii că vom juca din nou în prima divizie, când de fapt nu s-a dorit promovarea nicio clipă. Doar s-a făcut un mare tam-tam și-atât, să-i prostească pe proști. Interesul era altul, nu echipa de fotbal. Credeți că degeaba au ajuns Iacubov și Găureanu la închisoare?”, ne-a declarat un apropiat al conducerii de atunci a lui FC Onești, sub protecția anonimatului.
FC Onești s-a desființat la mijlocul sezonului 2003-2004, clubul fiind declarat falimentar.
