(P)

Urmăresc cu destulă atenţie activitatea politicienilor noştri. Mulţi dintre ei sunt implicaţi în tot felul de proiecte. Nu mă deranjează că-şi promovează realizările. Deşi mi-ar fi plăcut să ne lase pe noi să observăm binele pe care ni-l fac. N-aveam nevoie de inserţiile dumnealor. Care abundă. Şi enervează.

Viceprimarul Oneştiului nu lipseşte din niciun cadru, şi se mândreşte cu asta. Instantaneele sale sunt mereu însoţite şi de câte o notă explicativă. „Zilele trecute am participat la…”, „Aseară, începând cu orele 21.00, am fost prezent împreună cu…”, „Împreună cu specialişti ai SC DPP Oneşti SA, parcurgem…”.

Cam în acelaşi registru se încadrează şi ultimul demers al primarului de până mai ieri. Acesta a solicitat printr-o petiţie reducerea celebrei taxe de salubrizare! De ce nu a făcut acest lucru şi cât timp a ocupat cea mai înaltă funcţie în executivul local? Poate o să ne răspundă, cândva…

Fireşte, adversarii săi politici au sărit imediat de fund în sus! Dar n-am auzit pe unul dintre ei să spună că pe mai toate actele legate de acest sistem de salubritate integrat şi controversat deopotrivă apar şi semnăturile domniilor lor. Sau ale colegilor lor de partid. Păi e corect aşa?! Câţiva consilieri de azi erau pe poziţii şi în 2010, când se vota planul tarifar în baza căruia se lucrează acum. Şi-atunci?

Like, share. Stimabilii au prins jocul. În mediul virtual, tot ce ţine de emoţie devine imperceptibil. Nu e nimeni care să te privească în ochi şi să te intimideze. Nu mai respiri sacadat când trânteşti o minciună. În faţa monitorului, vocea nu-ţi tremură niciodată. Degetele alunecă impecabil pe tastatură. Atât şi nimic mai mult. Să-nceapă dansul!