Începând de sâmbăta aceasta (n.r. – 26 noiembrie), persoanele care nu-și plătesc la timp facturile la căldură și la gunoi vor putea fi executate silit fără a mai fi nevoie să fie acționate în justiție. Până acum, această măsură era valabilă doar în cazul facturilor de apă și canalizare.
Completările aduse Legii serviciilor comunitare de utilități publice stabilesc că “factura emisă pentru serviciile de utilități publice constituie titlu executoriu”. Mai pe românește, acest lucru înseamnă că persoanele rău-platnice vor putea fi executate silit, fără să se mai ajungă în instanță.
Tot Legea nr. 225/2016, pentru modificarea și completarea Legii serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006 mai prevede faptul că toate facturile la utilități (apă, canalizare, gunoi, căldură) vor trebui plătite în cel mult 15 zile calendaristice de la data emiterii, ceea ce înseamnă un timp mai scurt pentru consumator să-și achite datoriile. Până să intre în vigoare noile prevederi legale în această privință, odată cu apariția în Monitorul Oficial, plata facturilor se făcea în termen de 15 zile de la data primirii.
Textul de lege care reglementează durata pentru efectuarea plății la utilități este cât se poate de clar: “Utilizatorii serviciilor de utilitati publice, persoane fizice sau juridice, sunt obligati sa achite facturile reprezentand contravaloarea serviciilor furnizate/prestate in termenul de scadenta de 15 zile de la data emiterii facturilor; data emiterii se inscrie pe factura. Termenul de scadenta privind plata facturii se ia in calcul incepand cu data emiterii facturii”.
„Nu mi se pare corect să plătim facturile la 15 zile de la data emiterii! Păi dacă îți vine factura prin poștă, se pierd o groază de zile pe drum. În cazul ăsta, ar trebui ca furnizorii să ne trimită facturile cu confirmare de primire! Parcă văd că o să plătim penalități de întârziere la fiecare factură, fără ca noi să avem vreo vină!”, a comentat un oneștean.
În ceea ce privește executarea silită a rău-platnicilor, aceasta poate fi făcută doar de către un executor judecătoresc și începe numai la cererea creditorului, transmisă executorului. De menționat că sunt situații când instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite.
