(P)

E cât se poate de firească neliniștea pe care o simt comercianții din bazarul din Onești în aceste zile friguroase de toamnă. Numai mâine nu-i poimâine, când trebuie să-și ia calabalâcul cu totul și să se ducă cu el unde o putea fiecare. Sunt zeci de tone de marfă, pe care apartamentele lor strâmte nu le pot adăposti.

În această vâltoare, în care au fost aruncați fără voia lor, unitatea micilor comercianți din bazar s-a topit aproape instantaneu. OAMENII SE SUSPECTEAZĂ UNII PE ALȚII DE PACT CU PUTEREA, nu-și mai recunosc liderii.

Privirile piezișe s-au înmulțit. Printre barăcile de tablă învelite cu nailon bate vânt de schimbare. Și de nesiguranță. Se simte teamă, se simte amărăciune, dar la fel de bine se simte și revoltă.

După incendiul de la “ruși”, oamenii și-au amintit că barăcile pe care acum sunt puși să le dărâme au fost girate de Lemnaru, fostul primar. S-a dorit o cosmetizare a zonei, iar comercianții s-au conformat. A fost prima condiție să rămână acolo.

Astăzi, barăcile lor nu mai sunt bune. Nu mai corespund. Ce dacă s-au cheltuit bani pe ele? Se impune achiziționarea unora noi! Alți bani, altă distracție!

Cică totul se va întinde cam până prin martie-aprilie. Primăria va trage apă, va face canalizare, se vor monta hidranți de incendiu, iar comercianții vor fi ținuți în permanență la curent cu stadiul lucrărilor.

Ar fi bine să fie așa, pentru că nu văd ce alternative ar avea cele circa 500 de suflete care își câștigă pâinea în bazarul oneștean.