Duminică, 16 iulie 2017, Biserica Ortodoxă prăznuiește Duminica a VI-a după Rusalii. Evanghelia acestei duminici reprezintă o continuare cronologică a pericopei evanghelice din duminica trecută, cea a vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarenilor.

Textul propus spre meditație în această duminică este cel de la Matei, IX, 1-8 a vindecării slăbănogului din Capernaum.

Pe scurt, evanghelia acestei duminici ne prezintă momentul când Hristos se întorcea din ținutul Gadarenilor, după ce îi vindecase pe cei doi demonizați, în ținutulsău, Galileea neamurilor. Mergând agale după ce fusese alungat de locuitorii Gadarei ca urmare a faptului că porcii acestora s-au aruncat în mare, este întâmpinat de un slăbănog țintuit la pat. Lui Hristos I-a fost suficient să îl vadă pentru a descoperi în spatele suferinței sale credința puternică pe care slăbănogul o avea, căci îi spune direct: ,,Îndrăznește, fiule! Iertate sunt păcatele tale’’(Mt, IX, 2). Reacția cărturarilor a fost iminentă, nesuportând aceasta din partea lui Hristos, acuzându-L de hulă. Dar, Hristos a recunoscut întunecimea inimilor lor și îi apostrofează arătându-le pe față gândurile lor. De aceea, Hristos îi întreabă retoric ce este mai lesne: ,,a ierta păcatele sau a spune unui slăbănog să meargă’’? Cu siguranță, cărturarii nu se așteptau la o asemenea replică din partea lui Hristos, dar se pare că i-a pus în dificultate, căci în textul evanghelic lipsește o replică din partea acestora. Astfel, Hristos întărește încă o dată percepția asupra Lui ca Fiu al lui Dumnezeu, arătându-Și puterea divină : ,,Dar ca să știți că putere are Fiul Omului pe pământ a ierta păcatele, a zis slăbănogului: Scoală-te, ia-ți patul și mergi la casa ta’’ (Mt, IX, 6).Îndată slăbănogul s-a ridicat și a mers. Evanghelistul Matei ne relatează în finalul acestei pericope că mulțimile au rămas impresionate și înspăimântate de această minune urmând a da slavă lui Dumnezeu.

Chintesența vindecării slăbănogului din Capernaum constă în prezentarea Mântuitorului Hristos ca vindecător sufletesc și trupesc. Această minune a lui Hristos se raportează la ,,minuni asupra semenenilor’’. Complexitatea teologică a acestei vindecări ni-L prezintă pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu care vine în lume pentru a restabili integritatea spiritual și trupească a naturii umane înrobită și împovărată de neputințe trupești și sufletești. În primulrând, îl aflăm pe Hristos ca misionar pe teritoriul Țării Sfinte, căci El străbătea țara în lung și în lat pentru a anunța Împărăția lui Dumnezeu și refacerea comuniunii dintre Dumnezeu și oameni. În al doilea rând, îl vedem pe Hristos ca taumaturg sufletesc având puterea de a ierta păcatele slăbănogului prin încredințarea divină ce o are de la Tatăl care L-a trimis în lume. Hristos îl încurajează duhovnicește, adresându-i cuvânt de îmbărbătare spiritual și nu trupească, așa după cum ne-am fi așteptat în contextul dat. În al treilea rând, Hristos este Fiul Omului atoateștiutor care cunoaște atât gândurile celebune, cât și cele rele, după cum observă mîncazul cărturarilor. În al patrulea rând, Hristos ne arată că este și taumaturg trupesc, căci îi redă slăbănogului integritatea funcționalităților trupești, biologice ca un Adevărat Doctor.

În concluzie, noi, cei mai mult sau mai puțin credincioși de astăzi, putem observa prin prisma acestei pericope evanghelice că Hristos prin puterea divină care I S-a dat a avut capacitatea de a vindeca atât natura sufletească cât și cea trupească a omului slăbănogit de păcate. Dacă slăbănogirea trupească este urmare a celei sufletești nu știm, dar vedem că Hristos a restabilit-o întâi de toate pe cea sufletească, ca apoi cea trupească să fie vindecată și pusă în comuniune deplină cu Dumnezeu. De aceea, evanghelia acestei duminici ne invită la reflecție și atitudine personală cu scopul de a merge înaintea Mântuitorului cu slăbănogirea noastră sufletească și trupească, crezând cu toată ființa, căci ,,a crede fără rațiune se reduce într-adevăr la disprețul Celui în care am pretinde că credem’’ (Jean-Luc Marion, Despre raționalitatea Revelației și iraționalitatea credincioșilor, Editura Deisis, Sibiu, 2014, p.14).

Teolog Ghionoiu Vlăduț-Ionuț