Puștiul de 15 ani din Bogdănești este un împătimit al desenului în creion, realizând deja mai multe lucrări de excepție, fără să urmeze vreun curs în domeniu.

La el în comună, Eduard Doagă nu trece aproape niciodată neobservat. Când pleacă la antrenament, când vine de la sală, totdeauna există măcar un vecin, un consătean, care se interesează de viața lui. “Cum merge treaba, când te vedem campion la profesioniști?”, îl interpelează un bărbat subțire, puțin adus de spate, pe ulița șerpuindă, dar teribil de îngustă care trece prin dreptul casei boxerului. “O veni și ziua aia!”, răspunde politicos copilul.

Edi face box de performanță de pe la 12 ani. Când a intrat pe mâinile antrenorului Costel Gherasim, nu cântărea mai mult de 30 de kilograme. Acum s-a mai împlinit. 51 de kilograme și 1,59 metri înățime. Trec anii! Foarte multă lume care l-a văzut măcar o dată boxând a prins drag de el. Este foarte agil, în ring se află mereu în elementul său.

Dar spațiul pătrat delimitat de coarde nu este singurul care îl face să vibreze. O pasiune la fel de intensă simte și atunci când ia loc la birou, în fața colii albe de hârtie. Singur în încăpere, de fiecare dată pe asfințit, sau chiar în noapte, numai cu un creion în mână. Chiar dacă nu de grafit, cum au profesioniștii. “Nu, nu am făcut niciun curs de desen. De mic, de prin clasa a treia, mi-am descoperit această vocație. Dar m-am apucat mai serios de desen abia de vreo șapte luni. Nu numai că-mi place foarte mult, dar mi-am dat seama că mă și relaxează foarte tare”, mărturisește Edi.

Nu a studiat niciun minut arta desenului, dar din mâinile sale de aur au ieșit câteva lucrări spectaculoase – portrete (al lui Hitler este de senzație), desene abstracte, un boxer caricaturizat, un hipster. Nu este decât începutul.

poza-caseta-1Multiplu medaliat

De când face box, Eduard Doagă și-a trecut în palmares mai multe rezultate de excepție, cele mai importante fiind titlul național la cadeți obținut în 2014, la Sulina, și cele două Cupe ale României (la Gilău, în 2014, la cadeți, și la Onești, anul trecut, la junior mici). Pe lângă acestea, pugilistul legitimat la clubul Voința Onești a mai cucerit multe alte trofee la diferite turnee interne și internaționale.

Luat de la fotbal

Edi Doagă a ajuns la box întâmplător. Era într-o sâmbătă când un prieten l-a luat cu el la fotbal, pe Carom. “Jucam des fotbal, îmi plăcea mult. Acolo m-a remarcat maestrul Costel Gherasim. M-a chemat la sală și n-am zis nu. Oricum, tatăl meu își dorea foarte mult să fac un sport de contact. Despre box nu știam mare lucru. Nu urmărisem meciuri la TV, nimic. Acum îmi place mult de Floyd Mayweather”, explică tânărul pugilist”, adaugă Edi.

poza-caseta-3Mai harnic ca o fată!

Pentru că tatăl său stă mai mult plecat pe-afară, cu munca, și la fel și sora sa de 22 de ani, care s-a stabilit la Londra, Eduard a rămas singurul sprijin în casă pentru mama sa. De aceea face de toate. Sparge lemne, dă la animale, mătură curtea. În acest fel, lui Edi nu-i mai rămâne aproape deloc timp liber: “Sunt în clasa a opta, trebuie să învăț bine pentru că mă așteaptă un examen greu, trebuie s-o ajut și pe mama, iar la sală caut să ajung în fiecare zi. Dar nu mă plâng”.

poza-caseta-4
velea-pt-colajlup-abstract-pt-colajCum s-a născut portretul lui Hitler

Ideea realizării portretul lui Hitler i-a venit lui Edi pe când era în clasa a șaptea. “Profesoara de istorie ne-a predat Al Doilea Război Mondial și am fost foarte impresionat de strategiile pe care le avea Hitler, și câtă putere deținea. Așa că am zis să-l desenez. În afară de desenul cu Hitler, care înfățișează un personaj diabolic, restul desenelor reflectă lucruri care îmi plac. Smiley e unul dintre artiștii mei preferați, iar lupii îmi plac pur și simplu, nu există o poveste în spatele desenelor cu ei”, spune micul pugilist.