(P)

UNU PE TROTUȘ a trecut, ieri, de 5.000 de aprecieri. Un prag ușor de atins de unii – ziarele naționale numără like-urile în sute de mii! Pentru un ziar de nișă însă, cum este UNU PE TROTUȘ, aflat în online de numai doi ani și care se adresează, cu foarte mici excepții, locuitorilor Văii Trotușului, 5.000 de like-uri este ceva formidabil.  

Nu poți să mulțumești pe toată lumea, mai ales când ești ziar și găzduiești informații compromițătoare despre EL, despre apropiați de-ai lui, despre rudele sale, despre cumetrii săi, despre verișori de gradul “n-șpe” sau alți care-i mai sunt prin proximitate. EL fiind, se înțelege, CITITORUL SUPREM.

Dar asta e partea bună. Paharul rămâne, însă, mai curând gol.

Păcat, foarte mare păcat că această bornă, care pentru UNU PE TROTUȘ ar fi trebuit să reprezinte un moment de sărbătoare, a fost atinsă într-un astfel de context. A TREBUIT SĂ MOARĂ UN OM, UN BIET COPIL, CARE S-A SUIT AIUREA PE VAGON, ÎN GOANĂ DUPĂ O FOTOGRAFIE PE CARE ȘI-O ÎNCHIPUIA MINUNATĂ, fiind instantaneu străpuns de zeci de mii de ace de foc, plecate cu săgeata luminii din 27.000 de volți.

Suntem perverși. Ne revoltăm atunci când ni se prezintă știri negative la TV, în ziare, în online, dar știți ce? Acele imagini macabre ne hrănesc. Pur și simplu. Să recunoaștem! Să n-o mai dăm cotită.

Mai vedem oare și ceva bun în jurul nostru?

Haideți să trăim! Să acordăm o șansă pozitivului. Nouă! Să lăsăm în urmă tragedia de ieri, din gara de la Onești, să luăm învățămintele necesare și să pășim, împreună, mai departe.

P.S. – Dumnezeu să-l ierte!

P.P.S. – Ziarul UNU PE TROTUȘ va propune în curând un proiect îndrăzneț, din care toată lumea ar putea avea ceva de învățat. Se numește: SĂ CREȘTEM ÎMPREUNĂ! MAI BUNI. MAI IUBITORI. VIITORUL SUNTEM NOI!