(P)

Articolul în care am evidențiat faptul că tânărul – Dumnezeu să-l ierte! – care și-a pierdut viața în accidentul rutier de la Sebeș făcea drifturi și uneori apăsa pedala de accelerație mai mult a stârnit reacții pe care nu le bănuiam.

Mai mult sau mai puțin voalat, mi s-au transmis amenințări, ceea ce nu este deloc în regulă. Poate că organele legii se vor sesiza. Sau le voi sesiza.

Nu am spus că sunt un sfânt, probabil că nimeni dintre noi nu este, dar consider că cititorii ziarului, care nu-l cunoșteau pe răposat, aveau dreptul să primească și aceste informații. Informații care ar putea să le fie de ajutor, de azi înainte.

Nu consider că i-am întinat în vreun fel memoria prietenului vostru care s-a stins prematur – Doamne-ferește să mai trăim astfel de tragedii! – și eu rămân consternat când aud despre asemenea evenimente nefericite, care ne toarnă cenușă peste suflete.

Mesajul pe care doream să-l transmit cititorilor de-o seamă cu tânărul decedat a fost cât de poate de sincer, în speranța că aceștia vor avea grijă mai mult de viața lor, că vor înțelege că teribilismul nu ajută la nimic (și eu am avut 20 și ceva de ani și am făcut greșeli de pe urma cărora am avut de tras mult timp).

Doresc ca tinerii să învețe din această întâmplare nefericită, să conștientizeze riscul asupra căruia se expun și îi expun și pe alții (prieteni, frați, surori, părinți, oameni de rând) când se depășesc anumite limite, pentru că este de ajuns o clipă de neatenție, cât un fir de nisip, ca tot universul nostru să se spulbere.

N-aș dori ca mâine să inundăm din nou Facebook-ul cu regretele noastre după ce ne va dispărea prematur o altă persoană dragă nouă. Ar fi infinit mai trist!

Vreau să înțelegem cu toții că regretele nu ajută cu nimic, și că trebuie să acționăm preventiv ca să avem șansa să ne bucurăm împreună de clipe frumoase, în nuanțe viu colorate, și nu să ne sfâșie durerea.

Dumnezeu să-l ierte!