Biserica Ortodoxă prăznuieşte în Duminica dinaintea Sfintelor Paşti, Sărbătoarea Intrării Domnului în Ierusalim sau a Floriilor. Acest eveniment are o importanţă capitală în ciclul sărbătorilor deoarece pregăteşte evenimentul major, care este cel al Învierii Domnului Iisus Hristos.
Paradigma Intrării triumfale în Ierusalim se regăseşte în persoana Mântuitorului Hristos atât prin gloria de care dă dovadă, cât şi prin smerenia pregătitoare a Patimilor şi suferinţei calvarului de pe Golgota. Mulţimea intona în cântare corală ,,Hosana’’ atestând că cel care intra pe mânzul asinei este Mesia cel mult aşteptat. Chipul slavei divine lumina pe chipul lui Hristos care primea slava omenească a celor adunaţi în spirit de turmă. Împăratul cel Atotputernic, Domn al Vieţii şi Biruitor al morţii îşi face intrarea triumfală în cetatea Ierusalimului, făcând ascultare deplină de voia Tatălui Ceresc. Obedienţa lui Hristos este supunerea în deplină şi responsabilă iubire faţă de voinţa Tatălui, care îşi va da Fiul la răscumpărare pentru neamul omenesc.
Intrarea triumfală în Ierusalim a Mântuitorului Hristos prezintă întreaga gândire mesianică a evreilor care îl aşteptau pe Mesia ca eliberator după cuvintele profeţilor. Perspectiva mesianismului evreu viza instaurarea unei împărăţii lumeşti prin care se asigura libertatea, bunătatea şi întâietatea politică în rândul altor popoare. Dimpotrivă, Împărăţia lui Hristos se va arată ca fiind una de libertate şi bunăstare duhovnicească, care nu se împlineşte în lucrurile materiale, ci le transcende, aratând că Împărăţia Divină este părtăşie de iubire şi jertfă cu divinitatea.
Criteriile materiale exterioare nu devin pentru Hristos decât un mijloc de a deschide perspectiva realităţilor prin prisma credinţei. Un aspect foarte important, care poate fi abordat şi dezvoltat în gândirea teologico-filosofică a secolului al XXI-lea, ne propune modelul lui Hristos care nu refuză osanalele cetăţenilor din Ierusalim, dar care totuşi merge spre jertfa Golgotei, ştiind că aceiaşi oameni care astăzi îl slăvesc, peste câteva zile vor cere răstignirea. Chipul lui Hristos rămâne constant, smerit, plăpând şi responsabil. Dacă pentru ceilalţi vor urma zile obişnuite, pentru El vor urma zile de trădare, agonie, suferinţă, batjocură, chin, răstignire şi moarte. Hristos se pregăteşte în această zi pentru ceea ce El ca Dumnezeu ştia că va urma.
Pentru creştini, în Duminica Floriilor se încheie perioada Postului Mare. Începând cu Denia de Duminică seara, va urma armonizarea şi împreuna călătorie de la trădare până la suferinţă şi moarte. Va urma o perioadă de doliu şi suferinţă cu Hristos pe drumul Crucii printr-un meta-post, mai aspru şi mai responsabil. Săptămâna Mare sau Neagră ne pune în faţa ochilor iubirea jertfelnică, matură şi responsabilă a lui Hristos pentru întreg neamul omenesc.Dar oare, din partea noastră există atâta dragoste pentru jertfa supremă a lui Hristos?
Teolog Ghionoiu Vlăduţ-Ionuţ
