Acasă Actualitate Istoricul Vilică Munteanu CLARIFICĂ episodul cu imnul “Trei culori”care a răsunat la...

Istoricul Vilică Munteanu CLARIFICĂ episodul cu imnul “Trei culori”care a răsunat la Târgu Ocna, de Ziua Națională

 

Apreciatul istoric Vilică Munteanu, ani la rând director al Arhivelor Statului Bacău, ajuns acum la frumoasa vârstă de 70 de ani, le închide gura celor care arată cu degetul către autoritățile locale din Târgu Ocna în cazul episodului cu imnul “Trei culori”, de la festivitățile dedicate Zilei Naționale a României.

În timp ce presa națională a semnalat faptul că la Târgu Ocna s-ar fi intonat imnul Republicii Socialiste România, istoricul Vilică Munteanu clarifică  într-o amplă postare pe Facebook cum au stat lucrurile în realitate. “UN ADEVĂR SPUS PARȚIAL ESTE UN NEADEVĂR, ADICĂ O MINCIUNĂ SAU O ÎMPROȘCARE, PE NEDREPT, CU NOROI!”, subliniază, de la bun început, cunoscutul istoric băcăuan.

“UN ADEVĂR SPUS PARȚIAL ESTE UN NEADEVĂR, ADICĂ O MINCIUNĂ SAU O ÎMPROȘCARE, PE NEDREPT, CU NOROI!

Am văzut înregistrarea festivităților organizate de Primăria orașului Tg. Ocna dedicate Zilei Naționale a României pe 1 Decembrie 2021. Momente solemne, bine organizate într-o localitate unde ISTORIA este la ea acasă. Am rămas surprins (dar oare ce nu ne mai surprinde?) de comentariile denigratoare și tendențioase ale unor persoane care se fac a ști ceva, ori sunt acei „Gică contra”. Concret se reproșează faptul că în deschiderea manifestării s-ar fi intonat Imnul de Stat al Republicii Socialiste România, ceea ce nu este adevărat, iar dacă se urmărește, cu atenție, înregistrarea video, se pot observa etapele, minut cu minut. Astfel, la minutul 4,58, primarul orașului anunță că în piațeta în care se desfășura evenimentul va intra drapelul României oferit de Ministerul Apărării Naționale cu câteva zile înainte. După așezarea Drapelului Național, între minutele 6,09 – 8.08 au fost redate primele patru strofe ale CÂNTECULUI TRICOLORULUI (titlul original al poeziei scrisă de Ciprian Porumbescu în anul 1880, pentru care a compus și melodia), tocmai pentru a cinsti simbolul nostru național. La minutul 8.11, primarul orașului, domnul Cristian-Aurelian Ciubotaru, anunță: „Urmează Imnul României”, care este interpretat de o voce tânără, acompaniată la orgă și vioară. Preoții de la bisericile orașului, în frunte avându-l pe părintele protopop Ioan Bârgăoanu au oficiat ceremonialul religios în memoria eroilor neamului și pentru cinstirea întreg poporului românesc.

Totul normal, firesc, dar, mai ales, înălțător!

Pentru a înlătura orice dubii asupra faptului că nu s-a cântat Imnul Național al Republicii Socialiste România, voi prezenta, în continuare, varianta originală a CÂNTECULUI TRICOLORULUI, urmată de variantele Imnului Național din anii 1971, 1976 și 1977. Vă rog să le citiți cu atenție, iar concluzia o trageți fiecare. Cert este faptul că în cele patru strofe, care au fost cântate la Tg. Ocna pe 1 Decembrie sunt primele patru strofe ale poeziei originale, fără niciun cuvânt modificat.

  1. Varianta originală a lui Ciprian Porumbescu (a trăit între anii 1853-1883)

Trei culori cunosc pe lume;

Ce le țin ca sfânt odor,

Sânt culori de-un vechi renume,

Amintiri de-un brav popor.

 

Cât pe cer și cât pe lume,

Vor fi aste trei culori,

Vom avea un falnic nume,

Și un falnic viitor.

 

Roșu-i focul vitejiei,

Jertfele ce-n veci nu pier,

Galben, aurul câmpiei,

Și-albastru-al nostru cer.

 

Multe secole luptară

Bravi și ne-nfricați eroi

Liberi să trăim în țară,

Ziditori ai lumii noi.

 

Iar când fraților m-oi duce de la voi

Și-o fi să mor,

Pe mormânt atunci să-mi puneți

Mândrul nostru TRICOLOR!

 

  1. Varianta din 1971

Trei culori cunosc pe lume;

Ce le țin ca sfînt odor,

Sînt culori de-un vechi renume,

Amintiri de-un brav popor.

 

Roșu-i focul vitejiei,

Ce se-nalță veac de veac,

Galben, aurul cîmpiei,

Cer albastru, mîndru steag.

 

Multe secole luptară

Bravi și ne-nfricați străbuni

Liberi să trăim în țară,

Ziditori ai noii lumi.

 

Tricolorul e mîndria,

Steagul roșu, flacăra,

Înflorește România

Socialistă, țara mea!

 

  1. Varianta 1976

Trei culori cunosc pe lume;

Ce le țin ca sfînt odor,

Sînt culori de-un vechi renume,

Amintiri de-un brav popor.

 

Cît pe cer și cît pe lume,

Vor fi aste trei culori,

Vom avea un falnic nume,

Și un falnic viitor.

 

Roșu-i focul vitejiei,

Jertfele ce-n veci nu pier,

Galben, aurul cîmpiei,

Și-albastru-al nostru cer.

 

Multe secole luptară

Bravi și ne-nfricați eroi

Liberi să trăim în țară,

Ziditori ai lumii noi.

 

Tricolorul e mîndria,

Steagul roșu, flacăra,

Înflorește România

Socialistă, țara mea!

 

  1. Versurile oficiale ale Imnului de Stat al Republicii Socialiste România, 1977

Trei culori cunosc pe lume,

Amintind de-un brav popor,

Ce-i viteaz, cu vechi renume,

În luptă triumfător.

 

Multe secole luptară

Străbunii noștri eroi,

Să trăim stăpîni în țară,

Ziditori ai lumii noi.

 

Roșu, galben și albastru

Este-al nostru tricolor,

Se înalță ca un astru

Gloriosul meu popor.

 

Sîntem un popor în lume

Strîns unit și muncitor,

Liber, cu un nou renume

Și un țel cutezător.

 

Azi partidul ne unește

Și pe plaiul românesc

Socialismul se clădește

Prin elan muncitoresc.

 

Pentru-a patriei onoare,

Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim.

Cu alte neamuri sub soare,

Demn, în pace, să trăim.

 

Iar tu, Românie mîndră,

Tot mereu să dăinuiești

Și în comunista eră

Ca o stea să strălucești.

Este rușinos ca noi, românii, să inventăm fapte neîntâmplate, să aruncăm cu noroi în istoria noastră, în faptele demne de cinstire a înaintașilor, a țării și a neamului românesc.

Voi, cei care găsiți ori inventați tot felul de critici la adresa a orice se întâmplă, ați făcut ceva temeinic în viață, ați pus vreodată două paie cruce, care să reziste până mâine! Eu sunt sigur că nu!

Păcat că isteriile politice orbesc, dezbină, distrug, fac din frați dușmani, iar Măria-Sa ÎMPĂRATUL BAN este cel care „pre mulți îi stăpânește”!

Sunt mâhnit că în ceasurile grele prin care trece țara, cele mai multe dintre greutăți fiind opera multor „români”, mulți așa-ziși români își bat joc de tot ceea ce ne este mai sfânt: țară, neam, tradiții, eroi!

Închei cu două dintre cele mai semnificative versuri din literatura românească, cu speranța că, poate, ne va veni mintea la cap: „HAI SĂ DĂM MÂNĂ CU MÂNĂ / CEI CU INIMA ROMÂNĂ”.

Doamne, ocrotește-i pe români!”(foto: Muzeul de Artă Bacău)