Odată primită lumina sfântă, creștinii aud confirmarea preotului: ,,Hristos a înviat’’. Apoi urmează certificarea comunității: ,,Adevărat a înviat’’. Acest salut pascal este afirmat de cei care mărturisesc pe baza credinței că Hristos a murit și a Înviat. Nu poți spune ,,Hristos a înviat’’ dacă nu crezi, nu simți și nu trăiești în Duhul Sfânt această realitate non-materială.
De ce a înviat Hristos? Aceasta este întrebarea axiologică care a fost pusă de la începuturile creștinismului până astăzi. Învățătura Bisericii afirmă pe de o parte că Hristos, Domnul istoriei, a venit pe pământ pentru a ridica omenirea din păcatul strămoșesc prin actul iubirii supreme-jertfirea pe Cruce, iar pe de altă parte pentru a ne ,,înfia’’, adică a deveni frați spirituali cu Hristos și fii ai lui Dumnezeu. Taina Învierii este îndreptată spre om ca dar de iubire al divinității. Omul avea nevoie să iasă din sucombare spre părtășie la viață, așa cum afirmă Sfântul apostol Petru (I Ptr 1,3): ,,prin Învierea lui Hristos din morți, (Tatăl) ne-a născut din nou spre nădejde vie’’. Acest lucru a fost posibil prin Taina Învierii lui Hristos.
Una dintre cele mai reprezentative referințe din Sfânta Scriptură a Noului Testament despre Învierea lui Hristos se regăsește în prima Epistola către Corinteni, capitolul 15. Acest capitol ne prezintă Învierea lui Hristos ca temelie a viețuirii creștine, căci Hristos a murit pentru păcatele oamenilor, după ce în prealabil a fost îngropat, înviind după trei zile, arătându-se apoi fraților și apostolilor. Apoi, Sfântul Apostol Pavel face o apologie dialectică a Învierii lui Hristos, spunând: ,,dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră’’. Temelia Învierii lui Hristos stă în puterea lui Dumnezeu care dă viața și moartea, nu în mâna omului care nici propria lui viață nu o poate gera. Învierea lui Hristos pregătește învierea trupurilor noastre pentru Judecata viitoare.
Creștinismul se definește printr-o înțelegere exhaustivă și complexă a vieții și activității lui Hristos. De aceea, exclamația ,,Hristos a înviat’’este marca creștinismului care ne introduce în misterul Învierii lui Hristos, ca arvună a învierii noastre. Acest adevăr ne responsabilizează, căci cuvintele trimit la o realitate mai profundă și mai complexă. Astfel, noi devenim mărturisitori ai milostivirii dumnezeiești care din iubire de oameni S-a jertfit și a înviat pentru mântuirea noastră. Cu această realitate nu se glumește, căci ,,nu putem glumi cu Duhul Sfânt’’ (Pr.Prof. Ion Buga, Evanghelie și Liturghie, Vol. II, Ed. Sf. Gheorghe-Vechi, București, 2001, p.200).
Hristos a înviat !
Teolog Ghionoiu Vlăduț-Ionuț
