N-are juma’ de kilometru. E ceva mai mult decât un petic. Hai să-i zicem de asfalt, deși tocmai lipsa asfaltului este problema. Fie că URCI LA DEAL, fie că COBORI LA VALE, este invariabil să nu ajungi pe sensul opus de mers, singura cale să nu dai în gropi!
Dacă însă se întâmplă ca din direcția opusă să vină o altă mașină, nu mai ai scăpare! Ori oprești, ori…trosc! “Fă o minune, Doamne!”, îți spui în clipa următoare, înainte să cobori să vezi dacă mai e întreagă. Mașina, evident.
Ca tine au mai pățit-o și alții, muuulți, d-aia o ținem numai în rugăciuni – “Fă și pentru mine o minune, Doamne!”
Iar lucrurile nu par a se schimba curând, până la urmă sunt 27 de ani de când administrațiile oneștene nu au ochi și pentru drumul ăsta.
Pe drumul Serei, care leagă Oneștiul de comuna Buciumi, căci despre el este vorba, gropile sunt atât de multe și atât de adânci încât, oricât de talentat ai fi la slalom, nu scapi să nu iei măcar una sub roți.
Fă o minune, Doamne!
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare. Gropile sunt însă reale, și trebuie ferite, pe cât posibil.