Viitorul Curița a început de o săptămână pregătirile în vederea returului campionatului județean, iar mâine va disputa un prim meci de verificare, în compania formației CSM Focșani (n.r. – fosta Unirea), în deplasare. Împotriva grupării vrâncene, antrenorul Costică Ene îl va arunca în luptă și pe Adrian Gheorghiu, fostul jucător al celor de la FC Vaslui, FCM Bacău și Ceahlăul.
Adrian Gheorghiu (36 de ani) a venit la Viitorul Curița în această iarnă, de la Aerostar Bacău, transferul fiind anunțat în exclusivitate de UNU PE TROTUȘ (detalii AICI).
Adrian Gheorghiu a acceptat să vorbească pentru cititorii UNU PE TROTUȘ despre mai multe etape ale carierei sale și crede că Oneștiul poate avea din nou o echipă bună de fotbal, dacă nu în Liga 1, măcar la nivelul eșalonului secund.
INTERVIU:
Reporter: Te-ai operat recent de menisc la genunchiul drept. Cum decurge recuperarea, crezi că reluarea campionatului te va găsi apt de joc 100%?
Adrian Gheorghiu: Recuperarea decurge foarte bine, atât doar că simt o mică jenă atunci când se schimbă vremea. Și când fac pregătire, a doua zi simt zona puțin inflamată, dar ușor-ușor o să fie bine, am mai trecut prin astfel de momente. Trebuie doar să pun genunchiul la treabă, asta e tot! De altfel, am vorbit cu fizioterapeutul și mi-a dat OK-ul să joc și eu în amicalul de mâine (n.r. – miercuri, 31 ianuarie), de la Focșani vreo 25 de minute. Nu mi-am spus ultimul cuvânt în fotbal, încă mai pot evolua la un nivel bun!
Multă lume vrea să afle de ce ai lăsat o echipă (Aerostar) care se luptă pentru promovarea în Liga a 2-a, pentru o grupare din campionatul județean…
Bunicul din partea mamei este din Cașin, iar vacanțele mele de vară, cele mai multe, le petreceam la Onești și la Cașin. De aceea am ales Viitorul, pentru că sunt legat sentimental de Onești și de Cașin. Sângele meu este pe undeva de la Cașin.
Conducătorii clubului Viitorul Curița au obiective îndrăznețe, promovarea în Liga a 3-a și mizează pentru asta pe sprijinul nemijlocit al oneștenilor. Crezi că Oneștiul va mai putea avea vreodată măcar o echipă bună de Liga a 2-a?
Da, da, da. Chiar am vorbit la telefon și cu Chiriac, cu Marius Sitaru (n.r. Dumitru Chiriac și Marius Sitaru sunt doi foști fotbaliști ai lui FC Onești) și m-au felicit că am ales să joc la Viitorul, și ei cred că este un proiect serios. Chiru mi-a spus că oamenii de aici sunt foarte serioși și dedicați. A rămas că atunci când vor veni acasă să ieșim cu toții la o cafea.
Să vorbim puțin și despre tine. La FC Vaslui ai evoluat la cel mai înalt nivel, cum este să te bați pentru titlu și ce sentimente te încearcă după ce ai ratat acest obiectiv important doi ani la rând?
Parcă nu-ți mai arde de fotbal după ce ratezi titlu la “mustață”, cum se spune. Am avut echipă bună, jucători valoroși, cred că eram cea mai frumoasă echipă, de altfel s-au văzut rezultatele și în cupele europene, nu doar în campionatul intern. Normal că sunt dezamăgit, am mai pierdut pe deasupra și o finală de Cupă, la penalty-uri (n.r. cu CFR Cluj, la Iași). Am rămas cu un gust amar pentru că, spre deosebire de noi, care jucam toate meciurile pe teren, ații au apelat la tot felul de tertipuri, jocuri de culise, dar n-are rost să mai dezgropăm morții.
Ai jucat alături de brazilienii Wesley și Adailton, de Sânmărtean, l-ai avut coechipier chiar și pe Nicușor Stanciu. E mai ușor să te exprimi în teren când ai coechipieri de valoare?
E foarte simplu. Sincer, eu am prins și multe jocuri ca fundaș dreapta, iar când îi vedeam, de-acolo din spate, pe Wesley și pe Sânmărtean cum “desenează”, prindeam și mai mult curaj. Țin minte că într-un meci cu Steaua, un 2-1 pentru noi, acasă, la Vaslui, am scos un penalty și apoi am dat pasa la golul decisiv, marcat de Papp. La final a venit la mine nea Adi Porumboiu și m-a felicitat. <Bravo, mă, Adi, ești fotbalist, m-am convins!>, mi-a zis.
Cum este să-l ai adversar pe Eden Hazard? Pentru cei care nu cunosc, să precizăm că, în 2010, FC Vaslui o întâlnea pe OSC Lille, în Cupa UEFA, iar la francezi evolua, printre alții, și starul belgian al celor de la Chelsea.
Un jucător foarte bun, atunci era mai tânăr, dar se vedea că are talent cu carul. Mi-amintesc că am fost schimbat forțat, fiindcă a luat portarul nostru, Dușan Kuciak, roșu, a făcut un penalty. În locul meu a intrat portarul de rezervă. Scorul era 0-0 atunci, dar până la urmă francezii ne-au bătut cu 2-0. 
Revenind la ceea ce m-ați întrebat, eram foarte concentrat pe ceea ce aveam eu de făcut, nu l-am urmărit în mod special pe Hazard, nici n-aveam când s-o fac. Dar se vedea de la o poștă că-i fotbalist, de fiecare dată când atingea mingea! Pot însă să spun că m-a impresionat Gervinho (n.r. – un atacant ivorian care după Lille a mai jucat la Arsenal Londra și la AS Roma), dar Lille avea atunci o trupă de excepție, cu Adil Rami, portarul Mickael Landreau, titular în poarta naționalei Franței, Debuchy, Moussa Sow, Yohan Cabaye.
Ce adversari pe care i-ai avut în carieră ți-au pus cele mai mari probleme?
În campionatul intern au fost Săpunaru, Maftei, Pulhac, jucători buni toți, iar de afară un fundaș stânga ceh, de la Slavia Praga, care mi-a scos peri albi într-un meci disputat pe terenul lor și încheiat cu scorul de 0-0, în Europa League. M-a alergat de mi-au căzut două crampoane! (n.r. – un amănunt foarte interesant, în acel meci la FC Vaslui a evoluat și oneșteanul Daniel Munteanu, schimbat în minutul 19 din cauza unei accidentări; Daniel Munteanu și Adrian Gheorghiu erau colegi de cameră în deplasări, cantonamente, etc).
Urmează un retur de foc, Viitorul având de recuperat șase puncte față de Gauss Bacău. Ce le transmiți iubitorilor fotbalului din Onești, înaintea reluării campionatului?
Să aibă încredere în echipă, fiindcă jucătorii de la Viitorul au calitate. Am avut surpriza să descopăr mai mulți jucători tineri foarte talentați la această echipă, care au foarte mare potențial și pot ajunge departe. Sper să avem suporterii alături de noi într-un număr cât mai mare pentru că vrem să readucem Oneștiul pe harta fotbalistică a țării.
