Mâine-poimâine se împlinește un an de când a apărut www.unupetrotus.ro, ediția online a ziarului UNU PE TROTUȘ, care luna aceasta sărbătorește 2 ani de la înființare.
Timp de aproape un an, nu a fost zi în care să nu deschid măcar o dată laptop-ul și să postez o știre. Mereu și mereu în priză, pentru ca locuitorii Văii Trotușului să fie la curent cu cele mai importante evenimente din cadrul comunităților lor. Accidentele rutiere, incendiile, viiturile vin pe nepusă masă!
Nu e simplu deloc, dar mi-am asumat acest regim de muncă cazon și nu scriu aceste rânduri pentru a mă plânge sau a mă justifica în vreun fel.
Constat însă în ultimul timp că numărul greșelilor pe care le fac – de exprimare ori gramaticale – se tot înmulțesc.
Numai în textul “Forfotă mare în curțile unităților de învățământ…” am numărat peste 5 greșeli, unele flagrante, care nu-mi fac cinste. Vorba vine le-am numărat, pentru că mi le-a semnalat altcineva.
E și din cauza grabei, ar mai fi și alte motive pe care nu doresc să le fac publice, dar, așa cum spuneam și mai devreme, scuzele chiar nu-și au rostul atunci când 40.000 de oameni te citesc lună de lună.
Mi-ar trebui o vacanță, asta este tot mai evident, câteva zile în care să mă deconectez total de la tot ceea ce înseamnă stresul cotidian, să-mi abandonez laptopul și să mă întind la soare, cât mai este timp, fiindcă nu mai e mult până când zilele călduroase se vor da plecate.
Pe de altă parte, chiar nu pot abandona activitatea asta despre care știam, de la bun început, cât de solicitantă este. Lucrasem în online și la București, vreo 3 ani, iar acei 3 ani i-am simțit de parcă ar fi fost șase.
Se acumulează o stare de uzură atât de mare încât cu greu mai poți produce plus valoare.
Ești mereu agitat, trăiești stări amestecate, greu de descris în cuvinte.
Din fotoliu este desigur simplu, când ai mintea limpede nu ți se întâmplă să încurci punctele cardinale, culorile, timpii sau, pur și simplu, tastele. Nu-ți mai ies monstruozități de genul “Minor din Tg. Ocna, L-A furat de băutură!”, sau altele asemenea.
E clar că am nevoie de o vacanță! Dar oare chiar mi-o voi putea lua? Nu e cam mult să las ziarul fără viață chiar și 3-4 zile?
