Campaniile electorale sunt apriori mizerabile. De aceea campaniile electorale sunt doar pentru cei puternici. O formă de război purtat cu mijloace de luptă și tactici adesea neconvenționale. De la debutul campaniei, adică de pe la începutul anului, s-au folosit în toată splendoarea lor și tehnologii, și bani negri pentru a denigra oponenții politici. Chiar și infectările cu COVID, mai mult sau mai puțin reale, au fost folosite drept elemente de propagandă.
Ar fi putut fi o campanie de mesaj, de proiect, de substanță, dar s-a ales altceva.
Remarc totuși că cei mai mulți dintre candidați au răspuns și dorinței publicului de a interacționa rapid cu ei. Nici nu se putea altfel! New Media a schimbat paradigma comunicării, este evident acest lucru. Comunicarea este astăzi mult mai personalizată și mai angajantă. Se joacă însă totul numai pe net? Nu!
Tot ei, candidații, au luat la pas străzile sau ulițele, după caz. Dacă pe net s-a tras în plin, preponderent din spatele conturilor false, mi-ar plăcea să cred că în stradă discuțiile s-au purtat într-un alt registru, ceva mai curat.
Nu este un secret faptul că puterea presei de a modela destinul unui candidat reprezintă o sursă permanentă de iritare pentru politicieni. În același timp însă, munca jurnaliștilor nu poate fi separată de sentimente ce apar pe parcursul urmăririi unei campanii electorale. Tocmai de aceea a ales UNU pe Trotuș să stea deoparte, ca să nu influențeze.
Candidații s-au desfășurat însă în voie pe net, Facebook-ul a fost plin de postări politice sponsorizate în această perioadă. De aceea, până când ne-om edifica dacă pe 27 septembrie am votat pe cine trebuie ori ba (va mai dura un timp), marele câștigător al acestor alegeri locale se numește Mark Zuckerberg! Facebook a încasat de la toți, și de la PSD, și de la PNL, de la Pro România, ALDE, PMP, etc. Alegeri sunt în toată România, nu numai la Onești, la Moinești, la Comănești ori la Cașin!
Campania a ajuns la final, mai sunt câteva zeci de ore până se încheie. Urmează votul și, cel mai probabil, prima noapte de dragoste între partidele până mai deunăzi rivale. Iar în negocierile de formare a alianţelor sau coaliţiilor post-electorale, interesele partidului sunt mai importante decât “interesele generale”. În funcție de rezultate, s-ar putea să nu se țină cont nici măcar de afinitate ideologică.
Vă mai aduceți aminte cum în 2016 consilierii oneșteni proaspăt aleși au boicotat in-corpore tocmai ședința în care urmau să fie învestiți? Venise doar un domn, Brânză, care candidase pe listele ALDE, credea că va fi consilier, ocupase o poziție eligibilă, numai că ai săi colegi de partid avuseseră grijă să-l mătrășească imediat după alegeri, ca să facă loc altcuiva.
C-așa-i în tenis! Pardon, în politică! (foto: arhivă)