Scriitorul Vasile Ernu a publicat ieri în ziarul Libertatea un editorial excepțional sintetizând în câteva rânduri o poveste de succes de pe timpul comunismului având Oneștiul în prim-plan și pe Nadia Comăneci, Loredana Groza și Daniel Dineș drept cele mai reprezentative exemple ale “saltului de modernizare colosal” al fostului sătuc de pe lângă Bacău. “Onești (n.r. – orașul acelor vremuri) nu era cu nimic mai prejos decât o școală occidentală de top. Doar că la noi era gratis, nu 200.000 de dolari pe an”, subliniază Vasile Ernu.
„Unul dintre profii mei preferați din ceva universitate bună din Occident mi-a sintetizat așa povestea „estului comunist”. Citez din memorie: „comunismul a fost o formă accelerată și violentă de modernizare a unei regiuni subdezvoltate și a educației unei populații majoritar analfabete în vederea construirii capitalismului – ceea ce a făcut Occidentul în 300 de ani voi ați făcut în 30 de ani: un salt de modernizare colosal, dar cu un preț mare.”
Atunci m-am uitat puțin cam sceptic la explicația asta hazardată. Mai târziu, după ce am umblat destul „pe afară”, aveam să mă prind că orice liceu bun din Pașcani, Bârlad sau Onești nu era cu nimic mai prejos decât o școală occidentală de top. Doar că la noi era gratis, nu 200.000 de dolari pe an.
Adică orice copil de țăran sau muncitor avea acces la o educație bună chiar dacă părinții nu aveau bani. Așa erau vremurile. Azi, câți copii de la țară mai ajung la studii superioare? 3-4%? Dar e o altă discuție…
Povestea unui mic oraș din Moldova
Onești – un mic orășel din Moldova de pe lângă Bacău. După război nu exista orașul, ci erau câteva sate. România după război arăta destul de problematic: subdezvoltare, țară preponderent agrară și rurală, fără industrie, jumătate analfabetă, infrastructură cam medievală, o populație sărăcită, o elită hrăpăreață și cu sovieticii pe cap, care cereau daune de război. Situația nu era deloc veselă.
Țara trebuia modernizată: educație, industrializare, infrastructură, sănătate publică, modernizarea agriculturii, urbanizare – vast program.
La Onești – de fapt era vorba de trei comune Borzești, Onești (reședința) și Slobozia – în 1952 vine o echipă de geografi și urbaniști condusă de ing. Mihail Florescu (și ministrul Industriei Chimice s-a deplasat) pentru a stabili locul de amplasare al unui oraș și al unui mare combinat industrial. Din această echipă a făcut parte și geograful Vintilă M. Mihăilescu. Oamenii au venit cu un plan, cu o susținere politică, administrativă și financiară. Existau o viziune și un plan de dezvoltare. Oneștiul este cumva România acelor ani în miniatură.
În doar 10 ani, micile sate devin un adevărat orășel cu numele Gheorghe Gheorghiu-Dej (între 1965 și 1990). Un orășel bine articulat urbanistic, cu o infrastructură modernă și o industrie de top la acea vreme.
(…)
Acum partea cea mai spectaculoasă a poveștii. Deci, satul Onești devine oraș cu o industrie modernă pentru acea vreme, cu infrastructură modernă și cu o populație tot mai educată. Face infrastructură să-și țină copiii aici: îi educă, le oferă locuri de muncă, căci altfel nu ai cum ține industria și dezvoltarea. Pe atunci, migrația era doar internă: te puteai baza doar pe propriile resurse umane.
Ce se întâmplă cu copiii acestor muncitori școliți, foști copii de țărani? La o diferență de o generație.
Gimnastică, muzică și matematică
Un copil se apucă de gimnastică? Că îi permite infrastructura, condiții are – și există sistem de pregătire cu cadre specializate și sistem de competiție și selecție. În câțiva ani, acel copil cucerește la nivel mondial tot ce e posibil. Lumea sportului nu a mai văzut așa ceva. –
- Cum te cheamă, maică? „Nadia Comăneci.” Și de unde ești, maică? „Din Onești… ”
O altă tânără vrea să facă muzică: poftim muzică. Nu au părinții bani? Care bani – e gratis la Casa de cultură: ai la dispoziție tot – școală, profesori: doar să vrei. În câțiva ani, tânăra avea să devină diva și „mama” showbizului românesc.
- Cum te cheamă, maică? „Loredana Groza.” Și de unde ești, maică? „Din Onești…”
Un puști vrea să devină scriitor doar că îi place mai mult matematica. Fă, tată, matematică, e de viitor: ai școală, ai profesori, ai tot. Doar să vrei. Zero lei. Copilul trage la matematică – are totul la dispoziție.
Bursa de la New York freamătă – o oarecare firmă crește spectaculos spre 37 de miliarde de dolari. Cine e? UiPath, lider mondial pe piața softurilor RPA – robotic process automation.
- Cum te cheamă, maică? „Daniel Dines.” Și de unde ești, maică? „Din Onești…”
Ce centru global e Onești? Unde e Onești? Ce se întâmplă, care sunt cauzele? Daniel Dineș, supranumit „șeful roboților”, este întrebat: de unde te-ai luat, cui datorezi cunoștințele tale?”
Articolul integral AICI