ADI RĂSPOPA s-a dus să piloteze acolo unde nu există nicio limită

2
550

Nu-mi vine să cred că vorbesc despre Adi la trecut. Caut să mă liniștesc, trag aer puternic în piept, dar creierul parcă refuză să mi se oxigeneze cum ar trebui. Am fost la meci, am zâmbit cu diplomație, oamenii râdeau, se amuzau, huiduiau, spărgeau semințe, beau bere. Ca la meci. Dar totul a trecut. Tribunele s-au golit. Toți sunt acum la casele lor. Tu, Adi, nu mai poți veni acasă la tine. Luiza ar fi vrut să vii.

Recunosc, mi-e teribil de greu să găsesc o explicație, să-mi găsesc cuvintele. Buricele degetelor îmi pedalează pe taste. Care ard. Simt dogoarea cum mă izbește în față. Ca un motor turat la maxim.

Poate că victoria de la Bacău ar fi fost bine să nu se întâmple. Te-am simțit la conferința aceea. Tu m-ai invitat. Președintele CJ te vedea câștigător. Ai luat-o ca pe o afirmație mai mult de complezență, făcută de “ochii presei”. Dar Valentin Ivancea chiar știa ce campion are lângă el. Iar tu ai terminat învingător.

Tu oricum erai bun, bun de tot, dar numai succesele îți hrăneau această convingere a noastră, a tuturor, că ești bun. Poate că erai și puțin dezamăgit, și aici este și vina mea, ca jurnalist, că nu s-a promovat cum ar fi trebuit activitatea ta, pasiunea ta, delirul tău, spectacolul total la care ne făceai martori ! Erai bun, bun de tot! Cine mai forța ca tine, cu orice risc, orice viraj, “Mister Rostogol”?

Te dădeai de-a dura poate mai des ca alții, în cele mai multe rânduri ceda mașina, și asta fiindcă nu acceptai să fii al doilea. Așa porneai în fiecare cursă. La limita extremă.

Triumful de la Bacău ți-a renăscut speranțele. Sunt convins că ai simțit atunci că-i poți bate pe toți. Erai bun, crede-mă. Chiar m-a înspăimântat când am urcat prima oară cu tine în mașină. N-am mai încercat a doua oară. Erai prea bun, iar eu, teribil de slab.

Cursa de la Iași ai abordat-o ca pe toate celelalte, sunt sigur de asta. La limita extremă. Dar așa sunt campionii, Adi.

Adi, să nu-ți pară rău! Și Ayrton Senna a pățit-o.  S-a încheiat cursa vieții de pe Pământ, urmează cea mai lungă cursă. O cursă în care, cu voie, sau fără voie, ne vom înscrie pe rând, cu toții. Acolo, sus, nu câștigă însă decât campionii. IAR TU EȘTI UNUL DINTRE EI!

Îți mulțumesc pentru tot, amice!

AȘA, CA SĂ NU-MI TACĂ GURA: Eu cu Adi nu eram prieteni desăvârșiți, dar ne intersectam frecvent mai ales prin natura meseriilor noastre. Eram amici buni și aveam în plan o ieșire în trei, eu, el și Vali Boantă. O formulă în care ne mai văzuserăm acum câțiva ani, în Crângașiul Bucureștilor, ca să vezi ironie, la “Colț de rai”. Pe Vali tocmai îl regăsisem pe-acasă. Și el, un artist desăvârșit.

2 COMENTARII

Comentariile sunt închise.