Imagini dezolante surprinse într-un material video de Surprize Onești arată realitatea crudă a fostei uzine CAROM Onești, un simbol al industriei chimice românești care, timp de decenii, a susținut economic un oraș întreg, alături de celelalte unități economice ce alcătuiau împreună Combinatul Petrochimic Borzești. Înființat în anii ’60, CAROM Onești era specializată în producerea cauciucului sintetic, fiind singura unitate cu acest profil din România.
După 1990, CAROM a intrat într-un declin accelerat, marcat de restructurări, oprirea instalațiilor și, în final, faliment. Imaginile din prezent sunt dezolante, după cum se poate vedea în imagini AICI
Despre CAROM Onești
CAROM Onești (denumit între 1957 și 1965 Combinatul de cauciuc sintetic și produse petrochimice Onești și între 1965 și 1990 Combinatul de cauciuc sintetic și produse petrochimice Gheorghe Gheorghiu-Dej) a fost prima și singura companie producătoare de cauciuc sintetic din România, fondată în anul 1957 și pusă în funcțiune în 1962.
Potrivit enciclopediei Wikipedia, construcția combinatului a făcut parte din politica de industrializare derulată în țară pe durata unui secol și continuată de Gheorghe Gheorghiu-Dej în anii 1950 de a se putea produce materii prime și a nu depinde de importuri. Totodată s-a dorit arătarea independenței față de Uniunea Sovietică profitând de doctrina diferitelor căi către socialism a lui Nikita Sergheevici Hrușciov din 1956. Odată cu ratificarea tratatelor la Moscova din decembrie același an, obiectivul industrial a fost proiectat prin intermediul Institutului de Stat pentru Proiectarea Întreprinderilor Industriale din Industria Cauciucului din Moscova iar IPROCHIM București s-a ocupat de proiectarea construcțiilor și utilităților. Fabricile și instalațiile individuale, atât ca utilaje cât și licențe, au fost importate în primul rând din URSS dar și Italia, Marea Britanie, Republica Federală Germania, Suedia, Republica Socialistă Cehoslovacă și Franța iar o altă parte aduse de la institute și întreprinderi metalurgice din țară. Forța de muncă a fost asigurată printr-un efort susținut atât din țară cât și din URSS, Republica Socialistă Cehoslovacă și Republica Democrată Germană. Combinatul-geamăn cu cel din Onești a fost cel din Sumqayıt, Republica Sovietică Socialistă Azerbaidjană, unde cadrele din Onești au făcut practică.
La acel moment, România s-a poziționat ca a cincea țară producătoare de cauciuc sintetic în lume după URSS, fosta Germanie nazistă (cu combinatul de la Oświęcim revenit Republicii Populare Polone), SUA și Canada, folosind tehnologii noi în curs de perfecționare. Concomitent cu construcția și punerea în funcțiune a obiectivului s-au purtat și discuții între România și SUA pentru continuarea construcției folosind licența unei companii americane, dintre cele interesate precum Firestone, Goodrich-Gulf și Goodyear doar prima continuând negocierile, însă fără succes.
Materia primă, în cea mai mare parte compusă din gaze petroliere și fracții gazoase, provenea de la Rafinăria nr. 8 Dărmănești, redenumită în 1990 Rafinăria Dărmănești, și Rafinăria nr. 10 Onești, redenumită RAFO. A fost amplasat pe Platforma Petrochimică Borzești, făcând parte din unitatea gigant Grupul industrial de petrochimie Borzești (1969–1973) și Combinatul petrochimic Borzești (1973–1990). Acesta a fost divizat în 1990 înapoi în trei combinate: RAFO, CAROM și Chimcomplex. Ca mărime este al doilea după RAFO, având o suprafață de 259 hectare. Numele actual provine de la abrevierea cuvintelor cauciuc românesc, CAROM fiind marca primului cauciuc sintetic butadien-alfastirenic produs în 1963.
