Duminica a V-a după Rusalii ne pune în fața ochilor spirituali Evanghelia de la Matei, VIII, 28-34; IX,1 a vindecării celor doi demonizați din ținutul Gadarenilor. Pe scurt, evanghelistul Matei ni-l prezintă pe Iisus venind în acest ținut, fiind întâmpinat de doi demonizați cumpliți carea abia ieșiseră din morminte. Înfricoșați de întâlnirea directă dintre Iisus și demonii din cei doi demonizați, aceștia exclamă: ,,Ce ai cu noi Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit mai înainte de vreme să ne chinuiești?’’ (Mt. VIII, 8,29).

Dorința lor, știind că vor fi scoși din cei doi oameni a fost de a fi trimiși în turma de porci. Răspunsul Mântuitorului este fulgerător: ,,duceți-vă’’(Mt. VIII, 32). Îndată, turma de porci se aruncă în mare, iar păzitorii lor au alergat în cetate pentru a-i anunța pe proprietari. Reacția oamenilor este una la limita agresivității, nereacționând fizic asupra Mântuitorului, dar totuși îl roagă să plece de la ei (Mt. VIII, 34). Iisus ascultător în continuare îi lasă, plecând în cetatea sa, Galileea neamurilor.

Aceasta este, pe scurt, relatarea neotestamentară a întâlnirii directe dintre Iisus și demoni. Iată și tematica acestei reflecții din Duminica a V-a după Rusalii. Nu este primul episod, în care Iisus Hristos are o întâlnire și un dialog cu demonii. Primul episod se petrecuse în pustiul Carantaniei (Mt, IV, 1-11), când însuși Hristos a fost ispitat de demoni. Locurile sinoptice, adică paralele la Evanghelia Duminicii a V-a după Rusalii, precum Evanghelia de la Marcu, capitolul al V-lea și Evanghelia de la Luca, capitolul al VIII-lea, definesc numele acestor demoni: ,,legiune’’.

Întâlnirea directă dintre Iisus și demoni are un conținut teologic bogat care revelează câteva puncte asupra cărora dorim să stăruim. În primul rând, dialogul dintre Iisus și demoni, adeverește pe de o parte existența divino-umană a Mântuitorului Hristos ca Dumnezeu-Om, iar pe de altă parte, existența imaterială a demonilor ca prezență dezordonată și înrobitoare în natura omului slăbit de credință și prins de mrejele păcatelor. În al doilea rând, demonii îl recunosc pe Iisus ca ,,Fiu al lui Dumnezeu’’, mărturisindu-l ca Persoană Divină și nu doar ca un profet special. În al treilea rând, demonii par surprinși de rapiditatea cu care Iisus a venit pe pământ. În sinea lor, ei cred că este momentul judecății finale,  când vor fi dați chinurilor veșnice,  afirmând: ,,ai venit mai înainte de vreme să ne chinuiești?’’. De aceea, apare și dorința lor de a-i trimite în turma de porci, pentru a-i lăsa în continuare dezordonați și nepedepsiți veșnic. Dar, Iisus știa că încă nu este momentul, pentru că viața lumii nu se terminase încă. Judecata oamenilor, precum și a demonilor va fi la sfârșitul lumii. În al patrulea rând, observăm că pentru Iisus ceea ce contează în primă instanță este persoana umană care trebuie eliberată de jugul demonic, prin exorcizare, chiar dacă se poate ajunge la o mică pagubă materială, cum a fost cazul porcilor în acest context.

În concluzie, analiza Evangheliei din această Duminică ne dezvăluiechipul Mântuitorului Iisus Hristos ca ,,exorcizor’’care restabilește integritatea persoanei umane. Hristos are putere de a alunga demonii și a reda libertatea ființei umane. Nu știm motivul pentru care cei doi oameni erau demonizați, dar ,,răul nu există în sine și pentru sine, dar există, prin Dumnezeu, în vederea binelui’’ (Marin Ștefănescu, Filosofia creștină-contribuție la înțelegerea filosofiei, Editura România Press, București, 2007, p. 211-212). De aceea, credem că alungarea demonilor din oameni este o lecție ontologică a lui Hristos care ne cheamă la comuniunea libertății prin credința în Treimea cea Una: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.

Teolog Ghionoiu Vlăduț-Ionuț