O tânără cu meserie de bărbat, care a lucrat mai mult prin Occident, împărțită mereu doar între profesie și hobby-ul ei, fotografia, și-a găsit împlinirea ca soție de preot și mamă a trei copii într-un oraș de provincie din Moldova. La Onești, mai exact. Secretul acestei deveniri? O inimă și o minte la locul lor și un soț care s-a smerit pentru a o câștiga.
Basilica.ro a stat de vorbă cu Mădălina Ursu, iar de la tânăra preoteasă a aflat o poveste de viață impresionantă.
„Proiectam sisteme automatizate de comandă a sistemelor industriale – îndeosebi petrochimice. Am lucrat mereu în afară. În primii șase ani (n.r. – după finalizarea studiilor) cred că am stat acasă doar patru luni”, povestește preoteasa Mădălina Ursu.
Îi plăcea ceea ce făcea, iar provocarea profesională este serioasă într-o industrie în care standardele și tehnologiile se schimbă rapid: trebuie să fii într-un proces continuu de învățare.
La început, deși lucra în țări care fac mare caz de politicile de egalitate pentru femei, s-a confruntat cu multă neîncredere și misoginie.
„Era foarte greu să te motivezi văzând că șeful de proiect din țara respectivă nu are încredere în tine. Sigur că, până la final, lucrurile se schimbau și am plecat întotdeauna cu o strângere reală de mână”, povestește aceasta.
În tot acest timp, a ținut legătura cu țara căutând comunitățile de români din diaspora. „În Postdam (Germania), la Parohia „Sf. Cuv. Paisie de la Neamț”, am descoperit o comunitate extrem de frumoasă și de liniștită. Toți erau mereu cu zâmbetul pe buze, fiecare își știa locul în biserică, era o atmosferă de pace totală la slujbe. Parcă redescopeream Ortodoxia.”
„Am stat foarte mult și la Milano și Torino, unde românii m-au primit cu brațele deschise. Mi-aduc aminte că m-au chemat să fac fotografii la un botez multiplu. Se botezau șase bebeluși. Nu aveau fotograf, nu aveau cântăreț la strană, iar părintele încerca să le suplinească pe toate”, rememorează preoteasa.
„Fotografia m-a ajutat să-i cunosc pe acești oameni. Este extraordinar ce fac preoții români în alte țări, cum reușesc să-i adune pe mulți în jurul lor și să-i țină uniți într-o țară mare, unde sunt priviți ca străini, indiferent de profesie și de timpul de ședere acolo.”
Cum a ajuns la Onești
La un moment dat, i-a spus șefului ei să-i dea un proiect mai aproape de casă. „Chiar dacă am fost plecată atât de mult în acești ani ai tinereții, niciodată nu mi-am dorit să mă stabilesc în altă țară”, spune Mădălina Ursu.
„Cu siguranță mi-ar fi fost bine din multe puncte de vedere, mai ales financiar și profesional. Dar, sincer, obosisem”, povestește ea. Așa a apărut proiectul de la Petrobrazi Ploiești, pe care l-a preluat după încheierea unui proiect în Germania.
Chiar înainte de începerea noului proiect din țară, a fost invitată, împreună cu echipa de la firmă, la nunta unui coleg originar din Onești. Nu cunoștea pe nimeni din acest oraș și era prima dată când ajungea acolo.
„Văzând că fac fotografii la nuntă, viitorul meu soț, pe care atunci îl vedeam prima dată în viață, a venit la mine și m-a rugat să-i arăt câteva din cadrele surprinse. I-am răspuns foarte arogant, dar el mi-a spus că mă știa de la slujbele la Patriarhie și mi-a arătat că mă găsise și pe Facebook.”
Era un prieten din copilărie al mirelui, dar pe tânăra ingineră a speriat-o puțin modul lui direct de abordare. „După acest episod, am urcat în camera de hotel și nu am mai vrut să dau ochii cu el, deși el spunea să ne vedem a doua zi cu toții și să vizităm orașul”, povestește Mădălina Ursu. (foto: basilica.ro)
