Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină a anului, când credincioşii sărbătoresc Învierea lui Isus Hristos. Toți creștinii ortodocși au cântat sâmbătă spre duminică, la miezul nopţii, Imnul Învierii, Troparul Paştilor, care este un strigăt de triumf şi de bucurie, o stare sufletească unică şi incomparabilă. Versurile „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând“ au o semnificaţie tulburătoare: în Moartea Lui stă mântuirea noastră, în Învierea Lui stă biruinţa noastră.
Isus a biruit moartea
Biblia spune că, duminică, „a treia zi după Scripturi“, femeile purtătoare de mir au găsit mormântul gol pentru că Hristos înviase. A fost un eveniment contrar aşteptărilor celor care L-au acuzat şi batjocorit, L-au numit în derâdere „Regele Iudeilor“, rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce. Isus era părăsit de ai Săi, trupul Îi era păzit sub grea şi rece lespede de piatră, dar El a biruit asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti. Isus a murit pentru noi şi a înviat pentru noi. Uimiţi peste măsură, cei ce l-au condamnat au plătit pe străjeri ca să spună, împotriva evidenţei, că El a fost furat noaptea de ucenicii Lui fricoşi din mormântul întărit cu pază şi peceţi. Necredincioşii de mai târziu au născocit o mulţime de ipoteze, presupuse ştiinţifice, ca să tăgăduiască adevărul, minunea Învierii. Dar uneltirile necredincioşilor nu au avut succes. Credinţa în Înviere dăinuie de 2000 de ani. Fără Învierea lui Hristos, azi nu ar fi existat creştinism.
O sărbătoare de dinaintea lui Christos
Învierea este legată de sărbătorile pascale. Dar Paşte a existat şi înainte de Isus. Pentru prima dată a fost sărbătorit în jurul anului 1400 Î.H., atunci când evreii au părăsit Egiptul cu ajutorul lui Dumnezeu, scăpând de robie. Scriptura din Exod (Vechiul Testament) ne oferă instrucţiunile date de Dumnezeu pentru sărbătorirea Paştelor în timpul lui Moise. Deşi întreaga creştinătate sărbătoreşte astăzi Paştele, majoritatea oamenilor au uitat semnificaţia acestei sărbători. Pentru mulţi, Paştele este doar un prilej de petrecere cu mâncare şi băutură. Însă, pentru creştini, Dumnezeu a reînnoit legământul cu israeliţii, trimiţând pe Fiul Său, Isus Mesia.
Paştele, după Legea Nouă
Legământul cel nou este pentru toate popoarele care vor să primească iertarea păcatelor prin jertfa lui Isus. În Vechiul Testament, trebuia sacrificat de Paşti un miel. Apoi, cu sângele lui erau unse ramele de lemn ale uşilor de la case. În Noul Testament mielul a fost înjunghiat de Mântuitorul Isus, iar sângele Lui care a curs pe cruce este sângele răscumpărător al păcatelor omenirii. La Cina cea de Taină, în noaptea când a fost trădat, înainte de a fi prins şi arestat, Isus a instituit sărbătoarea Paştelui după legea nouă, aşa cum i-a poruncit Dumnezeu.
Paștele la români
Şi românii, fie ei ortodocşi, catolici, protestanţi sau evanghelici, consideră Paştele o sărbătoare de mare importanţă. De-a lungul timpului, la sate s-au păstrat obiceiuri şi tradiţii pascale. După o lungă perioadă de post, Paştele este aşteptat ca o izbăvire, ca o izbândă a luminii asupra întunericului, a binelui asupra răului, a primăverii asupra iernii. Conform unei credinţe larg răspândită în spaţiul românesc, în noaptea Învierii se deschide raiul şi se închide iadul, acestea rămânând aşa până la Ispas sau la Rusalii. Despre cei care mor în această perioadă se crede că merg direct în rai, oricât de multe păcate ar fi făcut. Despre copiii născuţi acum şi, mai ales despre cei născuţi în noaptea Învierii, se spune că vor fi norocoşi toată viaţa.
Lucrurile sfinţite se păstrează peste an
Multe credinţe româneşti sunt legate de obiectele, alimentele şi plantele duse la biserică spre sfinţire, care, păstrate peste an, sunt bune în tot felul de situaţii critice. Astfel, anafura pusă în sarea vacilor face ca acestea să fete mai multe viţici decât viţei. Tămâia e bună de afumat prin casă la furtuni mari, şi pe toţi cei care se sperie prea uşor. Slănina, topită sau nu, e folosită la vindecarea multor boli ale vitelor, în vreme ce sarea e păstrată mai ales pentru sfinţirea fântânilor. Usturoiul e indicat împotriva strigoilor şi pentru cei bolnavi de vătămătură, în timp ce cu busuioc se afumă oamenii cu dureri de gât. Sătenii care din motive bine întemeiate nu merg la biserică pot să ia în loc de anafură, muguri de răchită, măr sau brad, copaci consideraţi sfinţi mai ales în noaptea de Înviere.
Redacția UNU PE TROTUȘ vă urează sărbători luminate, cu pace, iubire și credință!
Paște binecuvântat tuturor!
