“Un tânăr credincios s-a urcat într-o dimineață în autobuz îndreptându-se către școală. În dreptul unei biserici s-a închinat evlavios, dar din pricina înghesuielii l-a stânjenit pe un bărbat de lângă el care ținea în brațe un copil mic…. iar bărbatul l-a apostrofat: <Stai locului, ignorantule! Nu te mai închina aiurea, că nu e nimeni acolo, doar un popă care-ți papă banii!>
Tânărul, rușinat, a lăsat privirea în jos, simțind zâmbetele celor din jur, dar frământat în suflet că nu putea să își manifeste credința așa cum simțea el și cum a fost învățat de bunica lui cea evlavioasă…
După o bucată de drum, privind pe geamul autobuzului, zări iarăși o troiță cu Domnul Iisus răstignit … și din instinct se închină, lucru care l-a scos din sărite pe vecinul cu copil în brațe, care a început nervos să-l înjure și a încercat să-l împingă, ridicând mâna. Copilașul din brațe însă, privind pe geam a zis: <Tati, cine l-a chinuit așa pe domnul acela de afară care are spini pe cap?>. Atunci pumnul bărbatului se opri în aer și din ochii lui au izbucnit lacrimi mari. Nedumerit, tânărul credincios a întrebat: <Ce ați pățit, domnule? Vă pot ajuta cu ceva?> Omul, printre lacrimi suspinând, și-a sărutat copilul zicând: <Eu nu am pățit nimic, dar copilașul meu era mut și acum a vorbit prima dată!>” (foto: basilica.ro)
