Cum cele câteva trepte de la intrarea în Parcul Municipal Onești arătau în ultimul hal, autoritățile locale s-au gândit că se impune recondiționarea lor, măcar așa, cât să nu calce careva strâmb, să cadă și să-și frângă naibii gâtul.

Investiția a fost minimă, doar câțiva saci de ciment la care ar fi trebuit să se adauge niscai pricepere din partea meșterilor. Pffff…

Deși n-au avut de executat cine știe ce operă de artă, oamenii – probabil de la DPP – care au primit sarcina să refacă liniile treptelor respective se poate spune că au lucrat într-o mare bătaie de joc. Altfel nu ne explicăm cum de nu s-a mai găsit o mână de ciment cât să fie reparate și ultimele două trepte, care nu sunt neapărat ultimele în șir, ci doar au fost lăsate la urmă de “meseriași”.

Explicațiile pot fi două: ori avem de-a face cu o atitudine profund disprețuitoare la adresa noastră, a tuturor celor care ar trebui să fim beneficiarii muncii lor, ori pur și simplu pe meseriași” îi doare în cot de tot ceea ce se petrece în jur, o stare de indolență din care, normal, n-are cum să iasă ceva bun.