Jurnalistul băcăuan Ovidiu Pauliuc s-a stins din viață marți, 7 aprilie, la vârsta de numai 50 de ani, măcinat de o boală nemiloasă. Pauliuc a scris la Monitorul de Bacău, Ziarul de Bacău și la Deșteptarea și a fost corespondent local pentru Evenimentul Zilei și Curierul Național fiind unul dintre cei mai apreciați jurnaliști din județul Bacău.
Luminița Pătrățeanu, fostă colegă cu Ovidiu Pauliuc:
Mergi cu bine, Camarade!
Încremenită în amintiri, gînduri și regrete, așa mă simt acum, după ce am aflat că Ovidiu Pauliuc a plecat într-o altă dimensiune, prea devreme, prea cu multe nespuse.
Cu Ovidiu am fost colegă la Trustul Monitorul de Bacău (1995) apoi, mereu de breaslă.
Tineri și extrem de entuziaști, într-o veșnică și frumoasă competiție cu ineditul, exclusivul, dar solidari cu litera tipărită justă, corectă, onestă spre binele cititorului, așa ne-am purtat pașii în presa băcăuană și națională, pentru că foarte mulți dintre noi eram și corespondenți la agentii sau trusturi nationale.
Era un om care trăia intens, scria al naibii de bine, era pasionat de muzică hard, își iubea nespus familia – o binecuvîntare la ceas de boală.
Ne întîlneam pe facebook, schimbînd ginduri de bine, insoțindu-l cu cite o rugăciune atunci cînd auzeam că este la Fundeni.
Optimismul și forța s-au diluat gradual, pînă astăzi, cînd a decis să-si încheie articolul, semnînd pentru ultima dată.
Mergi cu bine, Ovidiu Pauliuc!
(Te-am tăguit pentru ultima oară!)
Nicoleta Bichescu, fostă colegă cu Ovidiu Pauliuc:
Ovidiu Pauliuc. Prieten. Jurnalist talentat. Un om cald și profund. A plecat! Rămân în urma lui gesturi, demnitate, inteligență și spirit viu. Articole excepționale. Dorința de dreptate și refuzul de a face compromisuri. Rămâne o lume a prieteniei, a unor valori umane care astăzi sunt tot mai greu de înțeles! Rămâne dimineața în care l-am ”fentat” pe Liviu, dar i-am lăsat articolele pe discheta aia mare! Rămân discuțiile cu Poe și Edi, dezbaterile principiale, bunătatea și, din nou, prietenia. Certitudinile date de prezența unui om serios și deștept! Ovidiu a fost un om excepțional! De o modestie, o demnitate, o profunzime și un talent pe care greu le mai întâlnești. Prietenia lui Ovidiu a fost un dar! Iar cei care l-au cunoscut știu că, dincolo de orice aparență, a stat mereu omul, spiritul lui, umorul de calitate, curiozitatea pentru stele, pentru muzică, bunătatea de a dărui o vorbă bună, o clipă, o idee. Ai plecat și tot nu m-am dumirit: cum rămâne cu concertul Metallica, de la Budapesta, din 1991, gluma noastră preferată? Bunul Dumnezeu să te aibă în paza sa, Ovidiu! Mi-au secat vorbele și sufletul! Regretele noastre! Nicoleta și Călina.
