Un conflict de muncă prelungit pe rolul instanţelor timp de opt ani și care a ars apoi ca un fitil, timp de un deceniu, în liniştea înşelătoare a Oneștiului, stă la baza evenimentelor tragice în urma cărora doi oameni nevinovați au fost uciși cu sânge rece, după ce fuseseră sechestrați de agresor în fostul său apartament.
Pe 1 martie 2021, cazul Oneşti – luare de ostatici urmată de dublă crimă – le-a explodat în faţă şi autorităţilor, şi comunităţii mai degrabă paşnice din municipiul băcăuan, scrie libertatea.ro, care a reconstituit lungul traseu juridic pornit de la spargerile unei magazii de firmă de stat, caz care n-a fost niciodată trimis în instanță în penal, și în care gestionara Aurelia Moroșan a fost dată în judecată de angajatorul său. Suspecţii principali, doi sexagenari, soţ şi soţie, Gheorghe şi Aurelia Moroşan, au pus la cale atacul, considerând că şi-au pierdut pe nedrept apartamentul, în urma conflictului cu SC Chimcomplex SA Borzeşti. „Unde e hotărârea judecătorească, prin care s-a permis evacuarea silită?”, întreba Gheorghe Moroşan, într-o postare pe Facebook, în 2018.
Același lucru avea să-l strige de la balconul apartamentului către polițiști și în ziua de 1 martie, cu puțin timp înainte de a-i ucide pe cei doi muncitori pe care îi sechestrase.
„Hotărârea judecătorească nu mi-a dat-o nimeni. Nu stau de vorbă decât în fața hotărârii judecătorești. Altfel, nu stau de vorbă. Atât, dacă înțelegi bine românește”, țipa Moroșan.
De fapt, sunt două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile date în 2010, una de încuviințarea a executării silite și alta de intrare în apartament. Şi tot două sunt şi sumele pretinse ca pagubă de la Aurelia Moroşan de către fostul ei angajator, Chimcomplex, în alte dosare.
Ce scria Ziarul de Iași în 2003
Potrivit unui articol publicat în Ziarul de Iași în 2003, fosta gestionară la SC Chimcomplex SA Borzești a fost somată de către executorul judecătoresc Dorin Băjenaru să plătească suma de 8,3 miliarde de lei, în moneda veche, 830.000 de lei de azi. (n.a. – era o sumă imensă imputată femeii, echivalentul a 200.000 de dolari în acel an).
„În condițiile în care nu veți executa de bunăvoie obligația, se va proceda la scoaterea la vânzare a imobilului, proprietatea dumneavoastră, situat în Onești”, se afirma în respectiva somație. Era vorba despre un sechestru asigurător pentru un apartament evaluat la 250 de milioane de lei vechi, aproximativ 50.000 de euro, un sfert din suma revendicată de companie.
Totul a plecat de la niște magazii ale firmei, unde Aurelia Moroșan a fost gestionară și care, așa cum susține ea, au fost prădate de trei ori.
Dar comisia de inventariere a bunurilor gestionate a ajuns la concluzia că de acolo au dispărut nu mai puțin de 7.606 kilograme bare de titan, robineți, corpuri de ventile, bare de oțel și inox, țevi și alte materiale.
Într-un răspuns oficial, SC Chimcomplex SA precizează că „faptele doamnei Moroșan pentru care aceasta a fost obligată la repararea prejudiciului datează de pe vremea când compania era deținută de statul român, deci dinainte de privatizare”. Complexul a fost privatizat în iunie 2003.
Articolul integral AICI
