Un copil stătea în faţa unei vitrine a unui magazin de pantofi, pe stradă, desculţ, privind prin fereastră şi tremurând de frig.
O doamnă se apropie de copil şi îi spuse:
– Micuţul meu prieten, la ce te uiţi cu atâta interes prin fereastra asta?
– Îi ceream lui Dumnezeu să-mi dea o pereche de pantofi, a răspuns copilul.
Doamna l-a luat de mână şi au intrat în magazin. Ceru vânzătorului o jumătate de duzină de şosete pentru copil.
Întrebă dacă i-ar putea da un vas cu apă şi un prosop. Vânzătorul îi aduse ceea ce i-a cerut. Ea luă copilul în spatele magazinului, îi spălă picioarele şi i le-a şters.
Atunci vânzătorul sosi cu șosetele. Doamna îi puse o pereche copilului şi îi cumpără o pereche de pantofi.
Restul de şosete i le dădu copilului. L-a mângâiat pe cap şi i-a zis:
– Nu e nicio îndoială că acum te simţi mai bine, micuţule!
Când ea se întoarse ca să plece, copilul o prinse de mână și, privind-o cu lacrimi în ochi, o întrebă:
– Dumneavoastră sunteți Mama lui Dumnezeu?…
Pentru că L-am rugat pe Fiul Ei să mă ia si pe mine în brațe, că îmi era frig.
Un copil, un orfan, un sărac are trebuință de o bucată de pâine, de haine, de căldură, de lumină pentru a zâmbi.
Siria, Africa, state sărăcite de suferință si boală, așteaptă fericirea de a fi din nou Oameni între ruinele cetăților…
Pentru un orfan sărac, Paștele vine atunci când mușcă dintr-o bucată de pâine.
Pentru un creștin, Paștele este trăit doar cu Hristos Cel care a pătimit și Înviat.
Hristos învie în fiecare din noi prin credință.
Preot Ioan Bârgăoanu, Protopop Protoieria Onești
(foto: imagine ilustrativă)
