Miercuri, 7 octombrie, ora 16:00, la Biblioteca Municipală „Radu Rosetti” din Onești, va avea loc lansarea volumului „Atunci când a venit războiul. Onești (1916–1917)”, semnat de Vasile Jenică Apostol, Bogdan-Florin Romandaș și Adrian Butnaru. Cartea a fost tipărită la Editura Magic Print din Onești.
Lucrarea reconstituie rolul pe care l-a avut localitatea Onești și zona înconjurătoare în Primul Război Mondial, în perioada decisivă 1916–1917, când frontul din Moldova a devenit ultimul spațiu de rezistență al armatei române. Autorii urmăresc atât evoluția evenimentelor militare, cât și dimensiunea umană a războiului, adică viața soldaților, a răniților, a prizonierilor și a comunității locale. În 1917, generalul Al. I. Stoenescu consemna cu forță de sentință: „Ocuparea Oneștiului era ocuparea Moldovei”: „În apropiere de râul Oituz este șoseaua națională ce pleacă din Onești și merge prin Filipești-Bogdănești-Grozești-Herestrău-Hârja în Transilvania. Satul Onești constituie punctul cel mai principal în această regiune. Aici converg și se unesc văile cu râurile Tazlău–Trotuș, Oituz–Cașin. Onești este nodul de comunicație, stăpâni pe el suntem, stăpâni pe toate văile enumerate, și pe întreaga regiune, mai ales că de aici până în valea Siretului nu este decât un pas și se puteau întoarce toate apărările de pe valea Siretului. Ocuparea Oneștiului era ocuparea Moldovei, tot aici le-a fost ochii și toată atențiunea inamicului în marea lor ofensivă din toamna anului 1917”.
Cartea pornește de la contextul mai larg: ezitările și pregătirile României în anii neutralității (1914–1916) și intrarea în război. Se restrâng apoi treptat la nivel local, prezentând localitatea Onești ca punct strategic aflat în raza de acțiune a Corpului 4 Armată, cu soarta localnicilor legată de cea a trupelor staționate aici.
Un loc important îl ocupă fortificațiile și apărarea: rețeaua de sârmă ghimpată de lângă Onești și amenințarea armelor chimice, în vara anului 1917, când norii de gaz s-au apropiat de localitate. Alte capitole tratează aerodromul de la Onești și rolul aviației, precum și luptele din zona montană (Oituz, Vârful Ungureanu, Coșna), unde s-a decis o parte din rezistența de pe frontul moldav.
Autorii acordă atenție și „frontului din umbră”: Spitalele mobile (nr. 7 și nr. 8) și Spitalul „Regina Maria” din Onești, unde au fost îngrijiți răniții, precum și situația prizonierilor de război. Volumul se încheie cu un epilog și cu anexe documentare utile cercetătorilor: componența Corpului 4 Armată la 14 august 1916, cronologia operațiunilor de la Cireșoaia (27–29 august 1917) și darea de seamă a Corpului Vânători de Munte privind aceste lupte, completate de note și bibliografie.
