Nici nu s-au stins bine ecourile Galei Campioanelor și ale emoționantelor evenimente prin care Oneștiul a sărbătorit 50 de ani de la primul 10 perfect din istoria gimnasticii, că o nouă poveste vine să completeze mozaicul amintirilor legate de Nadia Comăneci. De această dată, nu pe stadion, nu în sala de gimnastică și nici în fața blocului copilăriei sale, ci într-o mică ceasornicărie din oraș, unde timpul pare că s-a oprit în loc. Acolo, o fotografie a „Zeiței de la Montreal”, păstrată de zeci de ani cu grijă de ceasornicarul Neculai Floroiu, vorbește despre legătura specială dintre Nadia și orașul în care a început totul. Povestea a fost adusă în atenția publicului de profesorul oneștean Bogdan Romandaș, într-o postare care a emoționat numeroși locuitori ai municipiului.
După zile întregi în care Oneștiul a fost în centrul atenției prin evenimentele dedicate Nadiei Comăneci, poveștile despre campioana care a schimbat istoria sportului continuă să apară din cele mai neașteptate locuri.
Profesorul Bogdan Romandaș a ales să vorbească despre una dintre aceste povești, descoperită într-o ceasornicărie de pe Aleea Parcului. Acolo, printre ceasuri și mecanisme vechi, se află o fotografie a Nadiei Comăneci, primită cu mulți ani în urmă de la tatăl campioanei și păstrată cu grijă de ceasornicarul Neculai Floroiu.
În același timp, profesorul lansează și o reflecție legată de evenimentele desfășurate duminică la Onești, sugerând că, în anul dedicat Nadiei Comăneci, și Liceul cu Program Sportiv „Nadia Comăneci” ar merita o recunoaștere oficială pentru rolul pe care l-a avut în formarea generațiilor de campioni.
„O scurtă poveste și un epilog:
Într-un colț liniștit al Oneștiului, pe Aleea Parcului, se află o mică ceasornicărie în care timpul pare că a uitat să mai înainteze. Printre mecanisme fine, rotițe și pendule care își spun povestea în șoapte metalice, domnul Neculai Floroiu își petrece zilele cu răbdarea unui om care a învățat să repare nu doar ceasuri, ci și amintiri.
Lângă un geam, într-un loc ales cu grijă, păstrează o fotografie a Nadiei Comăneci. I-a fost dăruită cu mulți ani în urmă de tatăl campioanei, iar pentru „Seniorul ceasurilor” a devenit mai mult decât o simplă imagine: o prezență. Un semn de prețuire și de afecțiune pentru „Zeița de la Montreal”.
Deși lumea a purtat-o pe Nadia spre marile arene ale globului, în această ceasornicărie ea pare să nu fi plecat niciodată din Onești. Privirea ei veghează peste atelier, printre ticăitul discret al timpului, ca o amintire vie a locului unde a început totul.
Iar Domnul Floroiu, păstrând fotografia cu grijă, păstrează de fapt o legătură nevăzută între oraș și una dintre cele mai luminoase pagini ale istoriei sale.
Epilog: un semn de apreciere, o simplă diplomă din partea autorităților de la București poate că ar fi meritat și Liceul cu Program Sportiv „Nadia Comăneci” din Onești (am văzut ieri la gală că există o instituție specială care acordă asemenea distincții). Aici s-a format și-a activitat „Zeița de la Montreal” și generația de aur a gimnasticii de la Onești. Dar, poate că nu este târziu…. Anul Nadia nu s-a încheiat”, a transmis Bogdan Romandaș, profesor de istorie la Colegiul Național „Dimitrie Cantemir” din Oneşti.
