Comemorarea lui Gafencu de la Tg. Ocna, expediată în anonimat de fețele bisericești și anul acesta!

Pentru a doua oară în ultimii trei ani, comemorarea închinată lui Valeriu Gafencu și a tuturor deținuților politici care au murit în închisoarea de la Tg. Ocna s-a desfășurat într-o zi banală din cursul săptămânii. Din această cauză, mulți dintre participanții din anii trecuți nu au mai putut ajunge la eveniment, cum s-a întâmplat în 2015.

Comemorarea organizată de Arhiepiscopia Romanului și a Bacăului s-a desfășurat anul acesta în ziua de joi, 16 februarie, deși mult mai potrivit ar fi fost ca manifestările să se țină astăzi (n.r. – sâmbătă, 18 februarie), fiind ziua în care se împlinesc exact 65 de ani de la trecerea în neființă a lui Valeriu Gafencu. Participanți la eveniment susțin că după slujba trimișilor Episcopiei, preoții călugări, foarte puțini la număr în acest an, s-ar fi întors cu spatele și ar fi făcut un pomelnic la troița din cimitirul bisericii “”Sfinții Împărați Constantin și Elena”.

Primul episod de acest gen, petrecut la comemorarea din 2015, a fost descris cu lux de amănunte de Marius Diaconescu, un român sadea din Dărmănești, în textul de mai jos:

“Confiscarea unei comemorări

Este bine știut faptul că martirii închisorilor comuniste – în marea lor majoritate legionari sau simpatizanti ai acestora – nu sunt la sufletul preanefericiților Daniel & Co. Ne aducem aminte cu toții cum cu ceva vreme în urmă, cu binecuvântarea și sprijinul financiar al Părintelui Justin, cu aprobare de la Ministerul Justiției și de la Primăria Orașului Tg.Ocna, Marius Oprea – președintele Centrului de Investigare a Crimelor Comunismului (CICC) la vremea aceea, dimpreună cu arheologi de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca, începeau în cimitirul penitenciarului dinTg.Ocna, identificarea și deshumarea pe cale arheologică a osemintelor foștilor deținuti politici, care au decedat în Penitenciarul-Spital de la Târgu Ocna, cimitirul fiind după cel de la Aiud și Sighet, al treilea din țară unde se făceau astfel de lucrări arheologice. Ne aducem aminte cum trimisul lui Ioachim Băcăuanul, juristul Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, oprea aceste lucrări și soma echipa de arheologi să părăsească cimititul penitenciarului, pentru că și deoarece nu aveau binecuvântare de la Ioachim. Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea că anul acesta, la patru ani de la acele vremuri, onor Arhiepiscopia Romanului şi Bacăului, organizează comemorarea anuală a Sfântului închisorilor comuniste, Valeriu Gafencu, într-o zi de miercuri, nu sâmbata, așa cum se obișnuia de ani buni. Preoții care participau trebuiau să obțină binecuvântarea scrisă a ierarhului, altfel … Iar comunicatele referitoare la comemorare făceau referire, în mod repetat, la faptul că “participanții sunt rugați să nu afișeze simboluri, afișe sau manifeste incompatibile cu o comemorare organizată de Arhiepiscopie”. “Deci miercurea vor veni mai puțini decât sâmbăta, cei care vin de la Cluj, Brașov, Bistrița, Suceava, vor fi la serviciu și greu le va fi să vina la mijloc de săptămână. Slujba o va ține un om de-al nostru, iar cuvântul de la sfârșit îl va rosti tot el, fără steaguri verzi, fără Zelea Codreanu, îi pomenim pe toți nu numai pe Gafencu, și dacă o repetăm așa vreo doi – trei ani, lumea o să uite de Sfântul ăsta care ne umbrește nouă mândria fără margini” – or fi gândit în sinea lor Băcăuanul & Co. Ei bine, ghinion, ca sa parafrazez un președinte în funcție. Lumea a venit și de la Cluj, și de la Petru Vodă, și de la Suceava, și de la Bistrița. Iar preoții care sunt Preoți, la sfârșitul comemorării, atunci când trimisul Băcăuanului a început să vorbească, s-au întors și au plecat. Legionarii au cântat și cântecele patriotice, pe care le-am ascutat mâncându-i coliva lui Valeriu. Când au început a cânta cu tricolorul în mâinile înroșite de gerul de afara Presărați pe-a lor morminte, oamenii Băcăuanului au dispărut. “Comunismul nu a pierit în România și va fi nevoie de toți atâția ani pentru a construi ce el a stricat”, spunea Părintele Iustin, care dintr-o eroare voită, a uitat să mai fie pomenit a doua oară de oamenii Băcăuanului. Nici el, nici Părintele Papacioc, nici Părintele Cleopa. Frica de cuvântul Legionar, se citește și astăzi pe chipurile celor care voit sau nu, și-au vândut sufletele pentru un pumn de arginți. Știu ei către cine…”.

Valeriu Gafencu s-a stins din viață în timpul detenției în sanatoriul-închisoare de la Tg. Ocna, pe 18 februarie 1952, la nici trei ani după ce fusese adus acolo, într-o stare foarte gravă, fiind bolnav de TBC pulmonar, osos, ganglionar, rheumatism, subnutriție. Unul dintre legionarii care au murit în temnițele regimului comunist din România, Gafencu a fost numit “Sfântul închisorilor” de scriitorul Nicolae Aurelian Steinhardt.