Bacăul și-a luat rămas-bun de la ultimul său veteran de război. Locotenent-colonelul (rtr.) Rusu Ion s-a stins din viață la venerabila vârstă de 104 ani, lăsând în urmă nu doar o familie îndoliată, ci și o poveste care leagă generațiile de una dintre cele mai grele perioade din istoria României. Anunțul a fost făcut de reprezentanții Bazei 95 Aeriană „Erou Căpitan Aviator Alexandru Șerbănescu” Bacău.
Ultimul veteran de război al Bacăului a plecat dintre noi
Născut pe 23 iulie 1922, Rusu Ion a fost unul dintre oamenii care au cunoscut războiul nu din cărțile de istorie, ci direct, pe front. Între anii 1943 și 1944 a participat la lupte ca soldat în cadrul Regimentelor 1 și 3 Artilerie Antiaeriană, iar în perioada 1944-1945 a activat în cadrul Regimentului 3 Transmisiuni Aero.
Pentru faptele de arme săvârșite în timpul războiului, veteranul băcăuan a fost decorat cu Medalia „Crucea comemorativă de participare la cel de-Al Doilea Război Mondial, 1941-1945”. La ultima vizită, le-a povestit reprezentanților Bazei 95 Aeriană fragmente dintr-o tinerețe trăită sub semnul războiului, al dorului de casă și al lipsurilor.
„Cu opinci am făcut întreaga perioadă de instrucție”
Mărturia sa, păstrată de militarii băcăuani, are simplitatea și forța unei amintiri care nu mai are nevoie de explicații: „Ne-au încorporat primăvara, înainte de Sărbătorile Pascale, îmbrăcați în haine de cânepă și cu opinci. Era pentru prima dată când mergeam la București și am mers pe jos de la Gara de Nord. Eram trei din județul Bacău și îi țin minte pe fiecare în parte, unul a murit și celălalt era din Tescani.”
Apoi veneau bombardamentele, alarmele și grijile pentru cei rămași acasă. „Ne era dor de casă, de copii și de nevastă…. După ce am venit de la Constanța, ne-a repartizat la Cotroceni, în Parcul Carol. Noi dădeam alarma, după ce au început bombardamentele și aveam șapte cabine de telefoane”, își amintea veteranul.
Amintiri din anii războiului, păstrate până la 104 ani
În povestea lui Rusu Ion apar și imagini greu de imaginat astăzi: tineri plecați de acasă în haine modeste, drumuri făcute pe jos, lipsuri și o armată în care până și încălțămintea devenea o problemă. „Cei care aveau încălțări trebuia să-i ia în spinare pe cei care nu aveau. Cu opinci am făcut întreaga perioadă de instrucție”, a povestit veteranul la întâlnirea cu reprezentanții Bazei 95 Aeriană.
La 104 ani, Rusu Ion rămăsese o legătură vie cu o epocă pe care tot mai puțini oameni o mai pot povesti direct. Prin mărturiile sale, istoria mare cobora în detalii simple: drumul spre București, dorul de familie, nopțile de alarmă, colegii de arme și anii în care războiul făcea parte din viața de zi cu zi.
Baza 95 Aeriană: „Eroii nu mor niciodată”
Vestea morții sale a fost primită cu durere de reprezentanții Bazei 95 Aeriană „Erou Căpitan Aviator Alexandru Șerbănescu”, care au transmis un mesaj de recunoștință pentru veteranul băcăuan. „Eroii nu mor niciodată pentru națiunile din care s-au născut sau, pe care, cu spiritul lor creator, le-au plăsmuit din nou”, au scris reprezentanții unității militare.
Pentru militarii băcăuani, plecarea lui Rusu Ion înseamnă dispariția unei ultime legături directe cu generația veteranilor de război din municipiu. În mesajul transmis familiei, reprezentanții Bazei 95 Aeriană au vorbit despre recunoștința datorată celui care și-a pus tinerețea și viața în slujba idealurilor pe care le-a apărat în anii de război.
Locotenent-colonelul (rtr.) Rusu Ion lasă în urmă o poveste de 104 ani, dintre care o parte au fost marcați de război, sacrificiu și dor de casă. Odată cu el se închide și o filă importantă din istoria vie a municipiului Bacău. „Drum lin spre lumina veșnică, drag veteran și suflet patriot!”, au transmis reprezentanții Bazei 95 Aeriană.
