Într-o zi în care ploaia a venit peste Onești după zile întregi de căldură și soare, preotul Ioan Bârgăoanu a transmis un mesaj emoționant după moartea jurnalistului Cristi Lungu. Părintele vorbește despre prietenia cu jurnalistul, despre oamenii și locurile pe care le-au întâlnit împreună și despre familia rămasă în urmă, spunând că „lacrimile cerului” par să fie și lacrimile Marei și Danei pentru tatăl și soțul lor.
În Onești, ziua de astăzi a început cu cer acoperit și ploaie, după o perioadă în care vremea a fost dominată de zile însorite și foarte călduroase. Pentru preotul Ioan Bârgăoanu, ploaia pare să se potrivească dureros cu momentul prin care trece familia jurnalistului Cristi Lungu, care a încetat din viață la doar 58 de ani.
Într-un mesaj publicat pe Facebook astăzi, părintele vorbește despre Cristi Lungu ca despre un prieten și un om care a fost prezent, discret, în multe dintre proiectele și momentele importante ale comunității.
Își amintește de filmările din 2009, de întâlnirile la cafea, reportaje și emisiuni, dar și de drumurile făcute împreună la locuri încărcate de istorie, de la Coșna, Oituz și Cireșoaia până la Poiana Sărată, Mănăstirea Cașin, Dofteana, Măgura și Mănăstirea Caraclău.
Preotul vorbește și despre omul din spatele camerelor, despre implicarea lui în proiectul „Prânzul Ștefanian” al Protoieriei Onești și despre relația pe care jurnalistul o avea cu oamenii pe care îi sprijinea prin acest proiect.
Mesajul integral al preotului Ioan Bârgăoanu
„Astăzi cerul odihnește lacrimi peste Onești.
Sunt lacrimile care răcoresc dorul și durerea câteodată.
Aș spune că e răspunsul Cerului la multele noastre întrebări…
De ce?
De ce Cristian Lungu a plecat spre cerul senin așa, mult prea devreme.
Cristian Lungu îmi este un prieten.
Prietenul este cea mai limpede oglindă, în care vezi Cerul și pe tine, preciza cineva.
Vestea plecării lui mi-a reamintit din nou că:
„Totul nu-i decât o trecere”… iar el a fost lângă noi atunci la filmări în 2009, eleganță și stare smerită în aceeași persoană.
O înclinație aparte spre sacru și Scriptură, deși nu o arăta public, dar o promova cu sufletul deschis.
Cu toții vom păși spre marea trecere, ceva asemănător cu lumea imaginii, posibil.
Astăzi lacrimile cerului par să fie ale Marei și Danei pentru tatăl și soțul Cristian Lungu.
Ceea ce nu putem exprima prin cuvinte dăruie natura înconjurătoare…
Împreună cu Cristian am vorbit la o cafea, la reportaje sau emisiuni, a încurajat să mergem înainte, ne-am văzut la evenimente dedicate eroilor neamului pe văi și pe munți, la Coșna, Oituz, Cireșoaia, Fântâna lui Ferdinand, Poiana Sărată, Mănăstirea Cașin, Dofteana, Măgura, orașul Tg. Ocna sau Mănăstirea Cărăclău… în munții Nemirei… unde nu era Cristi cu mașina și tehnica lui.
Ușor de spus, greu de pus pe ecran.
Cristian iubea mult beneficiarii proiectului «Prânzul Ștefanian» de la Protoieria Onești, le sunt recunoscător pentru asta.
@@
Era omul priceput și harnic din spatele camerei care știa că «Acum» poate deveni istorie și realitate vie.
Era un om sensibil, blând, cu mult umor, un familist convins și un tată devotat.
Unul dintre acei oameni care nu simt nevoia să fie mereu în fața camerei pentru ca prezența lor să conteze.
Împreună cu soția lui Dana Lungu, reporter și realizator, partenerul său, au realizat lucruri mărețe.
La numai 58 de ani, inima lui a apăsat pe Stop Cadru pentru a face o discuție cu Creatorul a toate unde nu este stres, durere și suspin…
Sincere condoleanțe Dana și Mara!
Mi-a rămas în suflet poemul de dimineață al fiicei sale:
Tata
Tata am ceva a-ți spune
De mă auzi din altă lume
Curge o lacrimă curată
Că mi-e dor de tine tata
De privirea ta cuminte
Dor de tine bun părinte.
…și a curs tot cerul lacrimi curate!
Dumnezeu să-l odihnească în pace și să dea putere familiei.
Hristos a Înviat!”
