O fotografie cu cinci văduve din Mănăstirea Cașin, însoțită de un mesaj emoționant al părintelui Ioan Bârgăoanu, a impresionat sute de oameni pe rețelele de socializare. Preotul le numește „icoanele neamului românesc” și spune că în chipurile lor se regăsesc istoria, credința și suferințele prin care a trecut satul românesc în ultimul secol.
O fotografie realizată și publicată de părintele Ioan Bârgăoanu, parohul Parohiei Mănăstirea Cașin II, a devenit una dintre cele mai apreciate postări din ultimele zile în comunitatea locală. Nu doar imaginea celor cinci bătrâne văduve a emoționat oamenii, ci și cuvintele care o însoțesc. Într-un text încărcat de sensibilitate, preotul vorbește despre femeile pe care le consideră „icoanele neamului românesc”, oameni care au trecut prin război, foamete, comunism și toate încercările ultimului secol fără să-și piardă credința.
Pe banca din fața unei troițe stau Mătușa Maria, Tanti Frăsâna, Mama Agurița, Bunica Frăsâna și Mamaia Tinca. Toate au rămas văduve, iar pentru părintele Ioan Bârgăoanu sunt exemple de răbdare, smerenie și credință.
„Chipuri curate ca o prescură vie, așezate pe bancă cu privirea senină spre Ceruri”, le descrie preotul în mesajul său.
„Privind statura smereniei lor, chipuri vii adâncite în cearcănele încercărilor, călite de suferința războaielor, secetei din ’46-’47, comunismului, durerii și tranziției, dar și seninul Învierii și credința dreaptă în viața veșnică, devin pentru noi doruri vii de căutare a harului celest”, scrie părintele.
Postarea este presărată și cu dialoguri purtate de-a lungul timpului cu bătrânele satului, răspunsurile lor simple devenind adevărate lecții de viață.
Întrebată cum a reușit să treacă peste toate greutățile vieții, una dintre femei i-a răspuns:
– „Apoi, mamă, eu n-am părăsit niciodată Biserica și postul!”
La întrebarea despre vârstă, răspunsul a fost la fel de simplu.
– „Câți ani ai, mamaie?”
– „Eu nu-i număr.”
– „De ce?”
– „Îi știe Bunul Dumnezeu!”
Iar când discuția a ajuns la moarte, bătrâna a răspuns cu aceeași liniște:
– „Unde mergem de aici?”
– „În cimitir, la moșii noștri.”
– „Dar sufletul?”
– „Nu-i treaba noastră! Știe Dumnezeu ce o vrea cu noi!”
Pentru părintele Ioan Bârgăoanu, banca din fața troiței este mai mult decât un loc de odihnă. Este locul în care oamenii satului își împărtășesc bucuriile și necazurile, iar credința se transmite firesc, de la o generație la alta.
Preotul amintește și că în casele acestor familii au fost ascunși și ocrotiți, în vremuri grele, mai mulți călugări și duhovnici persecutați, contribuind astfel la păstrarea credinței în această zonă a județului Bacău.
La finalul mesajului, părintele Ioan Bârgăoanu spune că bunicile satului i-au fost adevărate modele de viață și că de la ele a învățat ce înseamnă răbdarea și smerenia.
„Recunoștința ca preot în colțul mioritic al Mănăstirii Cașinului o datorez Milostivului Dumnezeu care, pentru a mă învăța virtutea răbdării și smereniei, dar și a dreptei măsuri, mi-a arătat adevăratul model al viețuirii creștine moldave în chipurile zugrăvite mai sus”, mărturisește acesta.
Mesajul se încheie cu un omagiu adus femeilor simple care au ținut vie credința și valorile satului românesc.
„Iată chipul curat și adevărat al țării mele ca preot de țară, inimi vii rugătoare, darnice și mâini harnice lucrând la temelia neamului”, scrie părintele Ioan Bârgăoanu.
