Durerea lăsată de moartea părintelui Clement Popa a adus mesaje de profundă emoție din partea Bisericii, protopopul de Onești vorbind despre o pierdere grea, dar și despre credința în Înviere.
Moartea tragică a părintelui Clement Popa, în incendiul care i-a cuprins locuința din Onești, continuă să aducă tristețe în comunitate. Cei care l-au cunoscut îl plâng, iar mesajele venite din partea slujitorilor Bisericii vorbesc despre un om dedicat și iubit.
Protopopul Protoieriei Onești, Nicolae Zaharia, a transmis un mesaj plin de emoție și încredere în credință, subliniind că, dincolo de durerea despărțirii, rămâne nădejdea în viața veșnică. Acesta a vorbit despre părintele Clement Popa ca despre un slujitor devotat, apropiat de oameni și statornic în misiunea sa.
„Cu adâncă întristare sufletească și cu nădejdea cea neclintită în lumina Învierii, vestim mutarea din această viață a vrednicului de pomenire preot Clement Popa, slujitor ales al Sfântului Altar, chemat la Domnul în chip neașteptat, în însăși strălucirea Săptămânii Luminate.
Taina acestei plecări, petrecută în zilele în care Biserica mărturisește biruința vieții asupra morții, se descoperă nu ca o absurditate a destinului, ci ca o chemare în adâncul iconomiei dumnezeiești. Căci pentru cel ce a slujit cu credincioșie lui Hristos Cel Răstignit și Înviat, moartea nu este sfârșit, ci Paști — trecere din slujirea vremelnică în slujirea cea veșnică.
Părintele a fost chip al păstorului celui bun, împodobit cu râvnă, blândețe și jertfelnicie, făcându-se lucrător statornic în via Domnului. Într-însul, slujirea nu a fost doar împlinire de rânduială, ci ardere lăuntrică, mărturie vie a unei iubiri curate și statornice, care s-a revărsat peste credincioșii încredințați lui.
Deși pentru noi despărțirea este dureroasă și cuprinsă de umbra tragică a neașteptatului, în lumina Învierii ea capătă sens de trecere și împlinire. În aceste zile sfinte, când porțile cerului se deschid în cântare pascală, credem că sufletul său a fost primit în bucuria Stăpânului pe Care L-a slujit cu devotament.
Ne rugăm ca Hristos Cel Înviat să-l așeze în ceata slujitorilor Săi credincioși, iar nouă să ne dăruiască mângâierea care izvorăște din credință, întărindu-ne în nădejdea revederii în Împărăția cea neînserată.
Veșnica lui pomenire din neam în neam.
Hristos a înviat!”, a transmis părintele protopop Nicolae Zaharia, protopopul de Onești.
