Durerea lăsată în urmă de moartea părintelui Clement Popa a găsit glas în versuri: un poet din Onești i-a dedicat o poezie scrisă chiar în ziua tragediei.
Dispariția părintelui Clement Popa, care și-a pierdut viața în incendiul ce i-a mistuit casa din cartierul Slobozia, continuă să emoționeze comunitatea din Onești. Printre cei care au simțit nevoia să își exprime durerea se numără și poetul oneștean Ovidiu Pruteanu, care a scris o poezie dedicată celui care a fost un duhovnic apropiat oamenilor.
Versurile, simple și sincere, vorbesc despre pierdere, despre respect și despre locul pe care părintele l-a lăsat în sufletele celor care l-au cunoscut. Ovidiu Pruteanu este cunoscut pentru sensibilitatea și autenticitatea cu care își exprimă trăirile, iar de această dată, cuvintele sale au venit ca un omagiu pentru un om iubit de comunitate.
Poezia dedicată părintelui Clement Popa
Îmi tremură condeiul strâns în palmă,
Ce veste tristă, dis de dimineață,
De ce-ai ales să pleci de printe noi
Părinte, prieten și duhovnic de o viață.
Sunt tulburat de vestea ce-nconjoară urbea,
Nu că s-a stins din viață unul dintre noi
Ci faptul că a plecat la ceruri,
Un om ce a zidit Biserica în noi,
Te văd părinte cum umblai prin lume,
Bolnav și trist, voind să faci de toate
Acuma ce-i ce te-au bârfit,
Poate-ți alocă minima dreptate.
Doar plâng și nu mai pot a scrie,
Mi-e sufletul atât de greu,
Să-ți fie calea numai îngeri
Drum bun părinte către Dumnezeu..
Ovidiu Pruteanu
