S-au împlinit 10 ani de la noaptea în care clubul Colectiv din București a fost cuprins de un incendiu devastator. 65 de tineri – între care și doi oneșteni – au murit în cel mai grav eveniment de după Revoluție, iar alți 162 au fost răniți.
Cei doi tineri din Onești care și-au pierdut viața în incendiul de la clubul Colectiv sunt Ionuț Maior și Mihaela Vieru.
„Acum 10 ani două familii din Onești își pierdeau copiii în incendiul de la COLECTIV! Două mame sunt și astăzi înlăcrimate și mii de cuvinte frumoase nu le pot alina durerea! În acest context, la Capela protopopiatului s-a săvârșit slujba de pomenire a celor doi copii minunați. Dumnezeu să vă odihnească copii renăscuți în ceruri ! Veșnică lor pomenire!”, a transmis în această dimineaţă Protoieria Oneşti.
Preşedintele Nicuşor Dan spune că, în cei 10 ani care au trecut de la incendiul din clubul Colectiv, în zona de sănătate sunt câteva progrese, însă pe zona de corupţie „am făcut nişte paşi înapoi”.
Mesajul transmis de preşedintele Nicuşor Dan: „Se împlinesc astăzi 10 ani de la tragedia care a schimbat România pentru totdeauna. 10 ani de când 65 de tineri și-au pierdut viața, iar mulți alții poartă încă, în trup și suflet, cicatricile acelei nopți. Zece ani de când o generație a spus răspicat că indiferența și corupția ucid, iar promisiunile fără acțiune devin complicitate.
Gândul meu se îndreaptă către familiile care nu și-au putut lua rămas-bun, către supraviețuitorii care au transformat suferința în curaj și acțiune civică, dar și către pompieri, medici, oameni obișnuiți, cei care au încercat atunci să salveze vieți.
Colectiv rămâne oglinda unui stat care nu a funcționat și s-a ghidat de prea multe ori după principiul „merge și așa”. O oglindă în care vedem cum legile sunt doar pe hârtie, controalele formale și răspunderea se diluează în birocrație. O oglindă care ne-a arătat aceeași realitate și în cazul altor tragedii din ultimul deceniu.
S-au făcut pași înainte, au fost revizuite legislația și normele de siguranță, unele spații periculoase au fost închise. În același timp, societatea civilă a devenit mai vocală, oamenii protestează când situația este gravă, sunt tot mai mulți cei care nu mai rămân tăcuți în fața nedreptăților. Această presiune publică mobilizează clasa politică să facă reforme, să ia decizii care repun statul pe baze sănătoase. Dar nu este nici pe departe îndeajuns.
Astăzi, România nu are centrele pentru marii arși complet funcționale, multe spitale încă se luptă cu lipsuri acute, problema gravă a infecțiilor nosocomiale a rămas nerezolvată. Promisiunile asumate atunci s-au risipit în priorități trecătoare. Aceste angajamente nu pot rămâne doar material de arhivă.
În memoria celor pierduți, pentru supraviețuitori și pentru generațiile care vin, avem obligația să facem tot ce ține de noi ca astfel de tragedii să nu se mai repete. Zece ani mai târziu, durerea rămâne, dar și datoria de a nu uita și de a nu renunța că putem face o reformă instituțională profundă, care înseamnă adevărata schimbare în bine a României.” (foto: Protoieria Onești / Nicușor Dan)
