Oneșteanca Maria Hriscu a ajuns în prim-planul lumii montane și nu numai după ce, la vârsta de 60 de ani, a escaladat Aconcagua, cel mai înalt vârf din cele două Americi, situat la 6.960,8 metri. Performanța sa nu este doar o realizare fizică impresionantă, ci și un simbol al unei transformări radicale a unei femei căreia, în tinerețe, nu îi plăcea să își murdărească adidașii albi. „Mă feream până şi de roua de pe frunze, eram convinsă că-mi înverzește încălțămintea”. La 60 de ani, Maria a demonstrat că nu există o anumită vârstă pentru a-ți urma visele și a-ți depăși limitele, fiind totodată „veterana” expediției care a împlinit-o.
Maria s-a născut în comuna Răcăciuni, județul Bacău, și a trăit o viață dedicată profesiei de asistent medical, activând timp de 27 de ani în cadrul Serviciului de Ambulanță din Onești. A lucrat cu pasiune și a întâlnit toate formele de suferință și curaj pe care le poate oferi această profesie. Însă, în ciuda eforturilor zilnice, rutina a început să o apese. „Nu suport rutina, simt că mor încet”, mărturisește Maria. Într-un moment de reflecție, a simțit că trebuie să facă o schimbare. La 50 de ani, a decis să iasă din sistem, urmând o facultate de kinetoterapie și motricitate specială, descoperind o pasiune care avea să-i transforme viața: iubirea pentru munte.
Totul a început într-o zi din 2014, când Maria a urcat pentru prima dată pe vârful Bucșa din Bucegi. „Mi s-a părut o distracție. Eram întrebată cum mă simt, dacă nu sunt obosită, iar eu mă simțeam fericită și plină de energie”, își amintește Maria. Acest prim contact cu muntele a fost suficient pentru a declanșa o pasiune imensă. A început să participe la ture montane, alăturându-se unui grup de pasionați din Onești. A urcat Piatra Craiului, a pășit pe creasta Făgărașului, Retezatului şi a escaladat mulți alți munți din țară și din străinătate (cele mai înalte vârfuri din Grecia, Bulgaria, Slovenia, Austria, Italia, Maroc, Iran etc.), ca-ntr-o deplină și frumoasă inițiere pentru ceea ce avea să urmeze.
Primul contact cu Himalaya și provocările care i-au schimbat viziunea asupra vieții
În 2016, Maria a făcut pasul cel mare și a ajuns în Himalaya, în Nepal, unde a participat la o expediție pe circuitul Annapurna. A fost o experiență care i-a schimbat radical perspectiva asupra vieții. „Habar nu am avut că pornesc în aventura vieții mele! Am realizat că valorile materiale nu au niciun preț, dacă nu dai valoare sufletului. Viața este despre experiențe, despre ce simți și ce înveți, nu despre lucruri”, povestește ea. A escaladat la altitudini de peste 5.000 de metri, iar această expediție a fost doar începutul unei serii de aventuri montane care aveau să o ducă mai departe în cele mai îndepărtate colțuri ale lumii. O lună întreagă a stat Maria în Nepal, parcurgând aproximativ 230 de km pe unul dintre cele mai renumite trasee de trekking din lume, cu zeci de aclimatizări și întâmplări inedite.
În 2017, Maria a urcat creasta Făgărașului și a făcut o expediție de două săptămâni prin Munții Parâng și Munții Lotrului. În același an, a parcurs 180 de kilometri pe insula Corsica, pe GR. 20 – unul dintre cele mai dificile și spectaculoase trasee de trekking din Europa, urcând și coborând munți stâncoși cu rucsacul de 20 de kilograme în spate. „Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge în aceste locuri. Muntele m-a atras, iar eu am continuat să urc. Fiecare vârf atins a fost o victorie personală”, spune Maria, care până atunci nu dormise niciodată într-un cort, pe munte, în bătaia vântului și departe de civilizație.
Expediția pe Aconcagua: un vis care nu putea rămâne neîmplinit
În anul premergător împlinirii vârstei de 60 de ani, Maria Hriscu își dorea însă nespus un lucru. Să își facă un cadou special: să ajungă pe Aconcagua, un vârf legendar, cel mai înalt din cele două Americi. „Urma să împlinesc şi 10 ani de munte, de aceea mi-am spus că merit un cadou măreț”. Expediția din Argentina a fost o provocare uriașă pentru oneşteanca noastră. Aconcagua este cunoscut pentru condițiile extreme și pentru dificultatea traseului, dar Maria nu s-a lăsat descurajată. În ianuarie 2024, a plecat în expediția mult visată, însoțită de un grup de 18 alpiniști din diverse colțuri ale țării.
Din păcate, prima încercare a fost un eșec din cauza unor probleme organizatorice. Ghizii argentinieni care urmau să-i însoțească nu au ajuns la timp, iar expediția s-a oprit la 5.950 de metri, în ultima tabără înainte de atingerea vârfului. După 11 zile de chin, după 11 zile încercări, aclimatizări, totul se năruia dintr-o dată.
Cu toate acestea, Maria nu a lăsat această experiență să o oprească. În iulie 2024, după o expediție reușită în munții Caucaz, unde a atins vârful Elbrus (cel mai înalt vârf din Europa și al Rusiei, 5.642 metri), a luat decizia de a încerca din nou Aconcagua, simțind că nu își poate lăsa visul neterminat. „Nu voiam să trăiesc cu întrebarea ‘Ce-ar fi fost dacă?’ Am simțit că trebuie să mă întorc să-mi încerc șansa”, mărturisește Maria.
După un traseu extrem de greu, în care a avut de înfruntat temperaturi de -25 grade Celsius (atenție, pe munte vântul puternic amplifică senzația de frig, iar temperatura resimțită de corpul uman este în realitate mult mai scăzută!) și condiții aproape imposibile, Maria a reușit să ajungă pe vârful Aconcagua, acolo unde, recunoaște timid, nici nu visa vreodată să ajungă. „A fost o victorie binemeritată. A fost cadoul meu pentru suflet, un trofeu pentru întreaga mea activitate montană. Un moment de glorie al meu, personal, trebuie să o recunosc, am vrut să ies din anonimatul în care pare că mă condamnasem”, spune Maria cu un zâmbet de satisfacție, dar conștientă că odată cu această ascensiune a sa ar putea deveni o mare sursă de inspirație pentru toți cei din jurul ei.
Provocările fizice și mentale ale expediției Aconcagua: „Era o fericire care ne consuma ultimele puteri”
În timpul expediției din Anzii Cordilieri, Maria a experimentat duritatea extremă a condițiilor. La altitudini mari, presiunea atmosferică scăzută a făcut ca respirația să devină greu de controlat. Corpul începea să-și piardă din energie, iar mintea începea să cedeze în fața oboselii. „Eram cianotică (n.r. – Cianoza reprezintă tenta albastră a pielii, gingiilor, unghiilor sau mucoaselor produsă de lipsa de oxigen. Cianoza poate fi produsă de forme anormale de hemoglobină sau de lipsă totală de oxigen, cum apare în traumatisme de genul sufocării sau în bolile cronice care alterează funcțiile inimii sau ale plămânilor.), aveam dificultăți în respirație și totul părea să fie o luptă continuă cu corpul meu. Toți eram la fel, acuzam și o ușoară stare de confuzie, parcă ne auzeam glasurile în timpane, glasuri înfundate. Parcă eram în imponderabilitate, parcă pluteam, cum li se întâmplă astronauților. Pe vârful Aconcagua am stat doar 20 de minute, pentru că era imposibil să rămâi mai mult din cauza lipsei de oxigen”, spune Maria.
Desigur, momentele de glorie și satisfacția de a fi atins cel mai înalt vârf din cele două Americi au fost imense. O luptătoare desăvârșită încă din perioada în care salva vieți ca asistentă medicală pe ambulanță, Maria a înțeles pentru totdeauna, odată ce a atins Aconcagua, că alpinismul nu este doar o provocare fizică, ci și una mentală. „Perseverența și răbdarea sunt cheia succesului”, spune ea.
Mamă a doi copii, o fată de 36 de ani și un băiat de 32 de ani, oneșteanca Maria Hriscu nu este doar un model de determinare și voință pentru pasionații de alpinism, ci și un exemplu de cum viața nu are vârstă atunci când vine vorba de a-ți urma visurile. La 60 de ani, a demonstrat că pasiunea și ambiția pot depăși orice limită. Aconcagua a fost doar un capitol dintr-o poveste mai mare, iar Maria continuă să caute noi vârfuri și noi provocări. În octombrie 2025, va pleca din nou în Himalaya, de data aceasta pe Island Peak, un vârf de 6.165 de metri din Nepal. „Muntele este parte din mine, iar eu voi continua să urc. Iar acolo, în Himalaya, sunt niște energii fantastice”, încheie Maria, cu ochii plini de visuri noi, pregătită să înfrunte orice vârf ce-i va ieși în cale.


































































