(P)

Orașul Pyeongchang, din Coreea de Sud, va găzdui, în perioada 9-25 februarie, o nouă ediție a Jocurilor Olimpice de iarnă, competiție care va putea fi urmărită în România, în transmisiune directă, a canalului TV Eurosport.

Oneșteanul Levente Bartha (41 de ani pe 8 martie, foto mare împingând bobul) se numără printre cei 25 de sportivi care vor reprezenta România la Jocurile Olimpice de iarnă de la Pyeongchang, fiind unul dintre membrii echipajului de bob 4 persoane, alături de Dorin Alexandru Grigore, Florin Cezar Crăciun și de Paul Muntean.

Pentru Levente este a doua participare la Jocurile Olimpice de iarnă, după cea din 2006, de la Torino, când a concurat tot la bob.

România nu are nicio tradiție în sporturile de iarnă, unde a obținut o singură medalie olimpică (bronz la bob două persoane – Ion Panțuru și Nicolae Neagoe, la ediția din 1968, de la Grenoble – Franța), tocmai de aceea Levente spune că “dacă ne-am clasa în primii 20, ar fi similar cu o calificare a unei echipe românești de fotbal în optimile de finală ale Champions League.

INTERVIU

Levente Bartha s-a făcut remarcat în atletism, având în palmares peste 15 titluri de campion național la seniori, în proba de aruncare a suliței, majoritatea dintre ele cucerite ca sportiv al CSA Steaua, club în cadrul căruia a activat 11 ani. În prezent, Levente Bartha are dublă legitimare, la CSM București, la secția de atletism, și la Olimpia București, pentru bob.  Ar fi vrut să continue la Steaua, dar clubul, aflat mereu în căutare de sânge proaspăt, l-a trimis la “pensie”. “Mi-am dat demisia numaidecât, fiindcă eu voiam să continuu activitatea sportivă, n-am vrut să mă retrag, precizează Levente. Plecat din Onești din 1995, când a intrat la ANEFS, boberul Levente Bartha are încă o foarte strânsă legătură cu orașul în care s-a născut și a crescut, părinții săi, profesori de sport, trăind în municipiul de pe Trotuș.

Reporter: Ce înseamnă pentru Levente Bartha această a doua participare la JO de iarnă, după cea de la Torino, din 2006?

Enorm! Orice sportiv vrea să ajungă la JO, iar eu, în 2008, am fost foarte aproape să merg la Olimpiada de vară, eu și cu o fată, dar CIO (n.r. – Comitetul Internațional Olimpic) a schimbat regulile pe ultima sută, și așa am rămas cu un mare of! Acum am primit o propunere din partea federației de specialitate să calificăm bobul, la fel ca în 2006, și s-a nimerit să-l și calificăm.

Și cu atletismul, cu sulița?

La aruncarea suliței am peste 15 titluri naționale, pe când la bob cred că sunt 2-3. La atletism am un loc 3 la Campionatele Internaționale ale României, iar ultimul titlu național l-am cucerit în 2015. Au venit unii mai tineri….

Am înțeles. Revenind la JO din Coreea de Sud, ce obiectiv aveți, tu și colegii tăi din cadrul echipajului de bob patru persoane?

Obiectivul principal a fost calificarea. Oricum noi nu avem un bob performant, iar ca să intri în primii 20 ar fi cea mai mare performanță! Acum 4 ani, la proba asta echipajul României a venit pe locul 23. Intrarea în primii 20 ar fi ca și cum Steaua ar accede în optimile de finală ale Champions League la fotbal!

Faptul că la 40 de ani ești într-o formă de invidiat înseamnă că nu excluzi să bifezi și următoarea Olimpiadă de iarnă, de peste patru ani?

Dacă se va putea, cu siguranță! Mai ales că se va ține la Beijing, unde trebuia să fiu în 2008! Ar fi ceva să văd până la urmă Beijing-ul la o Olimpiadă! În 2006, de pildă, după Olimpiada de iarnă de la Torino spuneam că nu m-aș mai vedea într-un bob. Dar acum gândesc altfel! Dacă mă mai țin picioarele, de ce nu?

În ce sport crezi că ai mai fi putut face performanță?

Am făcut handbal ca junior, mama era profesor de handbal, dar nu cred că aș fi ajuns prea sus, în Divizia Națională, de exemplu. Frate-miu, probabil că da. Eu cred că la decatlon aș mai fi dat rezultate, dar m-am apucat târziu, la 38 de ani. Poate aș mai fi fost un bun fundaș la fotbal, mi-amintesc că din generația mea au ajuns la FC Onești frații Munteanu, Costel și Daniel. Țin minte că Daniel a început ca atacant.  

Știm că cei mai mulți sportivi din România câștigă foarte prost. Levente Bartha din ce-și câștigă existența astăzi?

Lucrez în domeniul IT. Toată viața am băgat bani în sport. În atletism, în mod special, dar n-am ajuns niciodată la nivelul să câștig bani din sport măcar cât am băgat. Doar am ridicat puțin capul, am câștigat niște Grand-Prix-uri, dar nu s-a pus problema să trăiesc din sport.

 Dacă Levente Bartha, căsătorit cu o profesoară de sport originară din Motru și tatăl unui băiețel de 8 ani, s-a făcut “bucureștean”, fratele său, Lorand, și el sportiv de performanță un timp, a imigrat în Canada de 10 ani, fiind, ce altceva, decât profesor de sport.

Vezi AICI sportivii care vor reprezenta România la JO de iarnă din Coreea de Sud.

Sursa foto: www.prosport.ro, www.facebook.com/levente.bartha

Comenteaza aici