(P)

La ce cote ale disperării a fost adus un popor la aproape trei decenii de la căderea comunismului, și oricâte necazuri ne-ar provoca în continuare ai noștri conducători iubiți, trebuie să recunoaștem că nici nouă nu ne prea place corectitudinea. Chestii mărunte la prima vedere, care ne-ar putea face viața măcar puțin mai frumoasă, sunt tratate cu dispreț profund de către unii concetățeni de-ai noștri.

La intrarea pe strada Radu Rosetti dinspre bulevardul Oituz, un indicator rutier “oprirea interzisă”, însoțit și de un panou adițional care îi informează pe șoferi foarte clar care este zona sa de acțiune, constituie doar un element de decor și nimic mai mult.

Dintr-o comoditate exarcerbată, mulți dintre clienții restaurantului La Michele ignoră complet semnificația indicatorului și-și parchează mașinile sub nas, dându-le astfel peste nas polițiștilor de la rutieră, și nouă, celorlalți fraieri care poate că ar trebui să luăm atitudine.

Numai ieri (n.r. – miercuri, 15 august) am numărat dintr-un foc patru mașini, una înmatriculată în Italia, două în Anglia și una în România, “odihnindu-se” pe interzis în zona respectivă, asta deși parcările de la Primăriei erau toate disponibile, funcționarii aparatului public având liber de Sf. Maria. Din parcarea Primăriei până la restaurantul de pe “Dealul grecilor”, dacă sunt 2-300 de pași de făcut, cu indulgență!

 

Puțin mai sus, pe bulevardul Republicii, în dreptul sediului RCS&RDS, altă grozăvie care ne arată dimensiunea lipsei de civilizație a oneșteanului de rând: aproape de bordură, cineva și-a golit scrumiera de la mașină, la adăpostul unui brad care i-a servit drept paravan. Am numărat aproape 30 de chiștoace. Mirobolant!

Nu încape îndoială, nu sunt ele bec nici așa, dar dacă am proceda toți la fel ca “dășteptul” ăsta, atunci străzile și trotuarele noastre s-ar transforma degrabă într-un imens tomberon.

În alte țări, astfel de derapaje se sancționează drastic. Doar la noi se aplică veșnicul “merge și așa”. Până când? Dumnezeu știe!

Comenteaza aici