În câteva zile, oneștenii își vor alege noul primar. Bine că se termină! Cred că v-ați săturat cu toții de bâlciul ăsta electoral. Paginile acestui ziar vor fi eliberate de rânduri fără rost. Vom cunoaște iarăși realitățile sumbre de prin părțile astea. Sunt multe neajunsuri în comunitatea noastră!
Bine că se termină, fiindcă riscam să ne sufocăm sub povara zecilor de milioane de euro care ar fi urmat să fie atrase din fonduri europene de unul sau altul dintre candidați! Atâta bănet cât ni s-a promis în ultima lună n-a văzut orașul ăsta nici când duduia Platforma!
Cine să stea să contabilizeze atâtea lucrări de anvergură câte am auzit că se vor face de mâine încolo? Șlehtele de politicieni, cu siguranță nu! După campania asta epuizantă, învingători și învinși deopotrivă precis se vor sui în primul avion și își vor odihni trupurile firave, prea puțin obișnuite cu munca, pe câte o plajă exclusivistă, unde nu calcă picior de om simplu, care lucrează în ture, neam!
Bine că se termină, pentru că vine vara și pentru noi! Mergem frumușel pe malul Cașinului și ne hlizim în voia noastră, bucuroși că măcar nu riscăm să ne intre nisip în ochi, la fiecare boare de vânt, cum pot păți “boșii”. Facem abstracție de năprasnica duhoare de hoit descompus care ne-nconjoară, mulțumiți că ieșirea asta nu ne-a costat mare lucru. La final de zi, o luăm din loc șovăielnic, gândindu-ne că iar am uitat să ne oprim apă în cadă, cum e normal să procedăm atunci când ne numim oneșteni.
În acest timp, la capătul celălalt al Europei, cei cu care dădeam nas în nas pe stradă, până mai ieri, au abandonat aerul sobru. Poartă cămăși înflorate, au ghirlande în jurul gâtului, beau cocktail-uri slab alcoolizate și, seduși de parfumul purtat în sus de vreun curent în aerul răcoros al serii, râd zgomotos la orice poantă răsuflată și prost reprodusă, pe care le-o șoptește în ureche clovnul de serviciu.
În fine, bine că se termină pentru că încep Europenele de fotbal. Nu fiindcă am avea cine știe ce așteptări de la băieții lui Tata Puiu. Ca în multe alte domenii, nici aici nu mai contăm. Dar măcar ne putem clăti ochii asistând la realizările altora. Dacă noi chiar nu mai suntem în stare de nimic!
